De când am născut, nu încetez să mă uimesc de cât de bine suntem construiți. Venim înzestrați cu sisteme de apărare pe care le pierdem pe drum. Mai târziu, adulți fiind, ne chinuim să redobândim obiceiuri și parcă, încercând să le adoptăm, ni se pare că sunt nefirești. Le-am uitat.

Cu ce venim înzestrați și pierdem pe drum:

2. Ridicarea în fund trecând prin lateral. Tot citind despre diastasis, am aflat că, pentru a nu agrava situația, ar trebui să te ridici corect în fund, din poziția întins – întorcându-te în lateral și sprijinindu-te într-o mână. Fetița mea așa a învățat, natural, să se ridice în fund.

3. Lăsarea pe vine pentru a lua ceva de jos. În prima etapă, când învață să meargă, copiii nu se apleacă să ia ceva de jos, ci fac o genuflexiune. Cu încetinitorul. Aceasta este una dintre cele mai benefice mișcări pentru organism. Dacă faci câteva respirații din abdomen și genuflexiuni, mușchii abdominali și mușchii spatelui sunt tare fericiți.

Ce bine ar fi dacă aș putea să le fac acum pe toate astea din nou! Mi-aș mai închide zona care separă mușchii abdominali și mi-aș îmbunătăți postura. Zona lombară nu m-ar mai durea așa de des. Aș fi mai mulțumită de cum arăt. Aș putea să port hainele mele preferate cu încredere. Încă o dată mi se confirmă că avem multe de învățat de la copiii noștri.

Later edit: am mai descoperit ce corect dau copiii din picioare în apă, de parcă au luat lecții:)