Dacă mi-ar fi suficient un singur cuvânt să definesc relația dintre parteneri după naștere – și nu mă refer aici la momentul imediat de după naștere, ci după ce lucurile se așază cât de cât – acesta ar fi amar.

E ca și cum ai avea două suflete – unul, în care simți dragostea de copil ca preaplin și unul, în care simți dragostea de partener ca preagol.   Este trist să vezi că relația ta a fost retezată, pur și simplu, fără preaviz și fără să ți se fi oferit o a doua șansă. Singura soluție care îți mai rămane este să întrevezi o a doua șansă și să începi să lucrezi la ea.

Dar nu e ușor.

Tot timpul tău liber este în weekend, între două somnuri de copil, sau seara, în cele trei ore care îți mai rămân până închei ziua. Or, atunci nu știi ce să faci mai întâi – să strângi o jucărie, să speli un biberon, să citești ceva cu mintea de adult. Unde mai pui că, epuizată fiind, funcționezi mai mult pe pilot automat.

Dragostea, afecțiunea și sexul nu au fost, până mai ieri, la comandă. Nu e o intervenție de pompieri, sună alarma și ești gata. Nici nu treci bine de la starea de părinte la cea de partener că deja copilul se foiește în pat ca și-a pierdut suzeta.

Probabil, soluția e sa înveti să te resetezi instant – nu mi-a ieșit până acum, deși a trecut mai bine de un an 🙁 (later edit – nici după patru ani nu îmi iese). Duc cu mine frustrările de la serviciu, tristețile ca nu a mai ramas nimic, absolut nimic din activitățile mele sportive, gândurile că mai am de slăbit, ca nu am mai citit o carte de beletristică sau nu am mai văzut un film bun de nu mai știu când, supărarea că nu sunt în stare să mă organizez să gătesc, un întreg bagaj emoțional în care răscolesc zilnic. În acest tumult, rareori mai pot să redevin eu, darămite să fiu o eu îndrăgostită, dintr-o pocnitură de degete.

Simt că viața de cuplu după apariția copilului se învață. Cu multă răbdare. Atât față de partener, cât și față de sufletul tău. Se pare (așa am citit) că femeile resimt lovitura în plex imediat după ce nasc, pe când bărbații sunt bulversați de schimbare după câteva luni bune, chiar un an. Poate asta face și mai grea adaptarea.

Adaptarea asta e cam ca la o schimbare de sezon, cand îți facă ordine în dulap – scoți hainele de vară și le pui la loc pe cele de toamnă. Un pic de haos până le organizezi, ceva derută până îți găsești din nou combinațiile potrivite. Și, apoi, ești iar tu, simțindu-te bine cu tine.