Bucură-te de viața ta, femeie fără copii! Ai o viață plină, deși poate simți permanent că îți lipsește ceva.

Profită de ce ai, uită-te adânc în sufletul tău și când te vei descoperi și îți vei fi ție suficientă, așa cum ești tu, cu viața ta, te vei liniști. Poți să faci multe, multe lucruri, care ți-ar fi aproape imposibil de realizat dacă ai avea copii.

Poți să sari cu parașuta sau pur și simplu să zbori cu avionul fără să ai non stop în cap scenariile groazei: ce se întâmplă dacă…, am asigurare, sper să nu, mai bine nu.

Poți să lenevești în pat sâmbăta dimineața și să hotărăști că vei avea un maraton al filmelor, rupându-te complet de lume, guilt free.

Poți să decizi ca o săptămână să mănânci doar sandvișuri sau doar fructe. Frigiderul poate să stea gol oricât, te descurci tu.

Poți să îți planifici vacanțe departe, chiar la capătul lumii, dacă vrei, fără să te întrebi dacă e vreun doctor prin apropiere. De fapt, cheia e aici: poți să planifici.

Poți să decizi să trăiești în orice țară din lume, fără să îți pese prea mult de ce se învață în primul an de școală și cum arată rezervele din spitale. Din punctul tău de vedere, prețul mesei în oraș e mai important decât gradul de dificultate al problemelor de matematică din școli. Iar dacă ți se năzare, poți să pleci un an să faci voluntariat în Africa și să dormi pe o rogojină.

Poți să treci repede peste cazurile atât de multe ale copiilor bolnavi, care te lovesc din toate colțurile media. Ai empatie, dar nu internalizezi cu durere fizică fiecare umbră de suferință care reiese din fiecare cuvânt din descrierea cazului.

Poți să te uiți liniștită la momentele triste din filme. Da, relațiile dintre părinți și copii nu sunt mereu ideale, oamenii pleacă din lumea asta, iubirile se destramă… Dar parcă nu îți vine să plângi și să suspini fără consolare când vezi asta.

Poți să îți pui în practică proiectele personale. Ai timp, mult timp pentru tine și pentru visele tale. Nici nu realizezi cât timp ai! Profită din plin. Orice moment de care dispui cum vrei tu este timpul tău liber.

Poți să iubești necondiționat și să te arunci în brațele iubitului tău când ai tu chef. Ai șansa să dormi în brațele lui peste noapte, să îl săruți de noapte bună și bună dimineața, să ieșiți când vreți voi din casă, să luați masa în oraș, să mergeți la un film sau la shopping, să vă țineți de mână, să povestiți câte în lună și în stele.

Poți să ții bugetul sub control, să îți cumperi ce vrei tu și când vrei tu, să nu îți pese dacă îți mai rămân sau nu bani în cont, te descurci tu, nu mori de foame.

Poți să te tunzi și să te coafezi când ai chef, să stai o oră în baie dacă vrei, să îți faci unghiile cu ojă și să o iei de la capăt dacă nu îți place brusc culoarea, poți chiar să îți aplici o mască pe față și apoi să te odihnești cu o cafea bună, pe care o savurezi în liniște.

Poți să vezi serialul tău preferat la ora la care e programat sau când vezi o emisiune interesantă în program poți să îți pui reminder pe telefon. Știi că la ora aia probabil ești acasă, făcând mai nimic.

Poți să porți tocuri și să îți pui cea mai scurtă și mulată rochie când ai tu chef, chiar și dacă te duci până la magazinul de la colț. Și dacă ai chef să zăbovești să te dai și cu ruj, nimic nu te împiedică.

Poți să pui orice lucru oriunde vrei la tine în casă, vei ști oricând unde este, pentru că tu ești the master of the ceremony. Poți să ții un pahar cu apă la îndemână sau să lași cuțitul pe masă și nu contează unde ai lăsat sticla de parfum sau spray-ul de gândaci.

Poți să petreci ore ascultând muzică, doar tu cu tine, să citești can can-uri despre vedete internaționale sau să pierzi mult timp aiurea cu mici guilty pleasures.

Poți, poți, poți… Fă tot ce poți fără să te simți vinovată. Profită de tot ce ai libertatea să faci. Dacă ai avea copii, nu ai putea să faci atât de multe pentru tine.

Știu ce spun, vorbesc din proprie experiență. Am fost și eu așa, fără copii. Nu a fost ușor să rămân însărcinată și să duc o sarcină la capăt. Cauze necunoscute. Apoi trombofilie. Am pierdut două sarcini, am încercat ani de zile. După 12 ani am zis stop. Așa că nu mi-am mai dorit să am copii. Mi se părea deja prea târziu, cu prea mult stres și prea multe lacrimi. Mi-am zis că viața e frumoasă în sine, nu e neapărat nevoie să ai copii pentru a te trezi dimineața zâmbind. Mi-am zis: iubesc lumina de primăvară și vântul rece al toamnei, dragostea îmi face inima să bată, am oameni minunați în jurul meu, mă simt bine cu mine. Descoperisem obsesia de a avea un corp tonic, vibrând de sănătate, nebunia de a construi un abdomen frumos conturat, cu flotări, tracțiuni și stil alimentar riguros controlat, frumusețea alergatului cu muzica preferată în căști, goana după kilometri acumulați, număram zilele în calendar până la maraton. Ca o paranteză, sportul e una dintre cele mai bune metode de vindecare a sufletului.

Știu cum e să nu ai copii și să îți dorești, stiu ce simți – disperarea lunilor care trec, durerea sarcinilor anunțate cu bucurie în jur, stresul monitorizărilor, zbaterea celor mai lungi două săptămâni de după FIV, golul în suflet al sarcinilor pierdute, așteptarea la doctor lângă viitoarele mămici cu burtici și, în trupul tău, un mare gol. Dar la un moment dat vine pacea sufletească, când îți e bine cu tine, când te accepți fără copii. Dacă nu vine, cheam-o, ai nevoie de ea ca să ieși din cercul blestemat al suferinței.

Știu că auzi mereu cât de frumoasă e viața cu copii și că nu există iubire mai mare ca cea pe care o simți pentru copilul tău, o dragoste care la propriu îți taie picioarele. Așa este. Dar crede-mă, nu există comparație între viața cu copii și viața fără copii, e ca și cum ai compara mere cu pere. Nu ar fi mai frumos dacă ai fi mamă. Ar fi frumos, da, nu încape îndoială, dar un alt fel de frumos.