Creativitatea copilului tău stă în mâinile tale
UNU: Circulă pe Facebook zilele astea câteva imagini recente de la o grădiniță din Noua Zeelandă unde copiii se tăvălesc la propriu prin noroi, împreună cu educatorii lor.
DOI: Aud frecvent ideea asta de la diverse mămici sau o citesc pe diverse forumuri de-ale mămicilor: de când copilul meu merge la grădiniță a învățat foarte multe: numără, recită poezii, știe cântecele.
Vreau să o spun cât pot de tare: grădinița trebuie să fie, în primul rând, pentru joacă. Copiii învață cel mai bine jucându-se liberi și locul de joacă este cel mai creativ mediu la care ar putea avea acces. Creativitatea poate fi dezvoltată sau inhibată prin educație. Educația formală care se practică azi în grădinițele din România distruge creativitatea.
Jocurile de rol și activitățile alese în mod liber sunt elementele cheie pentru dezvoltarea creativității la copiii mici. Atât creativitatea, cât și joaca necesită imaginație, identificarea soluțiilor, asumarea riscurilor, gândirea divergentă (identificarea mai multor opțiuni), abilitatea de a experimenta emoții și de a face alegeri.1
Copiii care sunt implicați, prinși în joacă își dezvoltă mai bine limbajul, relaționează mai bine, sunt mai empatici, au imaginația mai bogată și înțeleg mai ușor intențiile celor din jur.
Un mare NU grădinițelor în care activitățile principale sunt cititul, scrisul, socotitul, planșele și cartonașele
Nici nu ar trebui să ne intereseze câte cântecele a învățat copilul nostru la grădiniță și cât de bine și-a zis poezia la final de an. Iar serbările de sfârșit de an în care părinții vin emoționați să vadă ce bine îi stă pe scenă copilului și cât de minunat regizor este educatoarea ar trebui înlocuite, după părerea mea, cu o după-amiază de joacă în parc. Fără costume de albinuță și zână bună și floarea soarelui și gândăcel. Să stăm o secundă și să ne întrebăm: cui servesc toate astea? Copiilor, educatoarelor, nouă?
Poate una dintre întrebările cele mai valide când un părinte alege o grădiniță nu ar trebui să fie dacă mănâncă quinoa și orez integral, ci cât de mult se joacă și cât sunt încurajați copiii să se joace singuri. Nu desființez aici importanța alimentației pentru un copil, ci mai degrabă vreau să punctez că, în loc să facem o obsesie pentru alimentație, poate ar fi mai bine să facem o obsesie pentru educație de calitate.
Există multiple studii în domeniu încât nu mai încape îndoială că deprinderea abilităților de a citi și socoti la vârstă fragedă nu aduce beneficii pe termen lung. Îmi place foarte mult acest exemplu din Germania:
La începutul anilor ’70, majoritatea grădinițelor au fost transformate în centre cognitive, în cadrul unei reforme educaționale. O cercetare care a analizat astfel de 50 de noi centre, focusate pe învățare, în comparație cu 50 de grădinițe tradiționale, bazate pe joacă a arătat că, până la vârsta de 10 ani, copiii care în primul rând s-au jucat au avut rezultate mai bune în diverse domenii. Erau mult mai avansați la citit și la matematică și erau mai adaptați emoțional și social, în cadrul școlii. Excelau în creativitate și inteligență și în exprimarea orală. Ca rezultat al acestei cercetări, Germania a revenit la grădinițele în care joaca să fie activitatea principală. 2
Așadar, copiii care se joacă la grădiniță nu rămân în urmă în ce privește acumularea cunoștințelor, din contră, pot avea un avans mai târziu, iar adaptarea lor socială este mai bună. Intenționez să revin cu un articol pe tema asta, cred că subiectul merită mai multă atenție și avem exemple bune în unele țări, dintre care Finlanda se detașează clar.
Nu este întâmplător faptul că, odată cu intrarea în grădiniță, creativitatea se pierde, în condițiile în care grădinițele sunt axate, din ce în ce mai mult, pe învățarea cititului și socotitului. În cazul educației preșcolarilor, focusul educatorului pe noțiuni de matematică sau pe învățarea cititului și scrisului și axarea pe nevoile grupului, fără a lua în considerare și nevoile individuale, pot distruge creativitatea.2
Ca dovadă, la 5 ani, 90% dintre copii se încadrează în categoria foarte creativi. Iar la 7 ani, doar 10% dintre copii se încadrează în categoria foarte creativi.
De ce au nevoie copiii noștri să fie creativi?
Mirela Țîgănaș, psiholog clinician specialist și psihoterapeut, explică: “Învățând copilul, de mic, să fie creativ, îl vei ajuta să-și transforme mintea într-o adevărată „sală de petreceri a ideilor”, unde acestea nu vor mai trece ca printr-un coridor, ci vor intra și vor găsi acolo alte și alte idei, brațe, care le vor îmbia la dans și „voie bună” (a ideilor, firește), îl vei învăta să gândească altfel, să fie cât mai flexibil, să se adapteze cât mai ușor la cerințele vieții, să găsească soluții care mai de care mai „trăsnite”, care-i vor asigura integrarea într-o lume în perpetuă mișcare și schimbare.
Studiile3 arată că sistemul educațional ar putea crește creativitatea, dacă sunt îndeplinite câteva criterii de bază: mediul este creativ, programa este creativă, metodele de predare/ profesorii sunt creativi. Însă putem dezvolta creativitatea copiilor noștri și acasă, lăsându-le spațiu de mișcare, lăsându-i să se murdărească și să facă dezordine (se pare că în casele în care există obsesia pentru curățenie cresc micuți mai puțin creativi), lăsându-le la îndemână foi albe și culori și acuarele.
Tehnici de stimulare a creativității, în interacțiunile zilnice
oferite de psiholog Mirela Țîgănaș:
- Încă înainte de a verbaliza și tot timpul după aceea, încurajează-i copilului orice încercare de a face ceva nou (sub supravegherea ta, bineînțeles), iar începand din momentul în care verbalizează și poate lua un creion/pix în mânuță, încurajează-i orice tip de creație.
- Dimineața, la micul dejun, după ce mușcă din felia de pâine, joacă-te de-a „ce-a mai rămas?”, încurajează copilul să spună cu ce crede el că se aseamănă bucata care a mai rămas. Spune și tu părerea ta.
- În plimbările voastre zilnice, puteți admira norii și puteti spune fiecare dintre voi cu ce credeti că seamănă ei, le puteți da un nume și chiar puteți crea o poveste.
- Puteți realiza activitatea „desene fără sfârșit”. Cum faceți asta? Pe o foaie de hârtie, începe tu prin a „mâzgăli” ceva cu creionul, copilul trebuind să completeze ceea ce ai făcut tu, apoi tu completezi ce a desenat el și tot așa. Când decideți amândoi să vă opriti, puteți să spuneti fiecare ce vede în acel desen și să-i dați un nume.
- Poți pune întrebări „magice” („Dacă ar fi să ai în camera ta o ușă secretă, unde ar duce ea?”, „Ce ai găsi acolo?” etc)
- Poți citi o poveste și poți pune întrebări haioase pe marginea acesteia.
Mai spune ceva doamna psiholog și are mare dreptate, las cuvintele ei pe post de concluzie: “Lesne se înțelege că fiecare dintre noi avem potențial creativ, iar copiii, mai cu seamă decât adulții. Astfel, creativitatea este pentru cine își educă această abilitate, nu doar pentru artiști!”.
Îmi place să o zic: viitorul copiilor noștri e în mâinile noastre, să luăm decizii asumate pentru ei.
###
M-am documentat de aici, am găsit idei și exemple interesante, pe care le-am prezentat mai sus:
- Developing young children’s creativity: what can we learn from research?, National Foundation for Educational Research UK, 2004
- http://files.eric.ed.gov/fulltext/ED504839.pdf
- Can Creativity be Nurtured in Young Children?, Elleni Mellou, 2006
- http://www.imaginationplayground.com/images/content/2/9/2963/crisis-in-kindergarten.pdf
-
What do we know about teaching young children, Tricia David, 1999
- http://www.ahaparenting.com/parenting-tools/intelligent-creative-child/child-creativity
- https://www.nfer.ac.uk/nfer/publications/55502/55502.pdf
- https://people.goshen.edu/~marvinpb/11-13-01/Effects-of-Stereotypes.html
- http://web.media.mit.edu/~mres/papers/kindergarten-learning-approach.pdf
