Pentru că este Săptămâna internațională a alăptării și subiectul este în atenție, inevitabil îmi amintesc de experiența mea și mă gândesc la ce am învățat din ea. Am construit un decalog și sper să fie de ajutor viitoarelor mame, care pornesc la un drum necunoscut pline de speranță și, deopotrivă, cu multe frământări, așa cum am fost și eu.

1. Citește și absoarbe informațiile ca un burete, de când ești însărcinată. 

Fă-ți timp pentru asta, pentru că ai timp. Ce citești înainte să naști va rămâne bine întipărit în mintea ta și ai să vezi cât de bine ți le vei aduce aminte când va fi momentul. Nu te aștepta că o să afli după aia, pentru că nimeni nu te va învăța, de fapt, ce să faci, vei primi doar informații disparate, contradictorii, frânturi pe care îți va fi greu apoi să le mai pui cap la cap pentru că mintea ta va fi în alt modus operandi. După ce naști intri într-un fel de survival mode și începi să filtrezi mult din ce se întâmplă în jur, fiind în principal absorbită de reacțiile imediate ale copilul tău. E greu să mai fii lucid și să nu preiei prin filtrul emoțional orice informație. Așadar, citește cât ești încă lucidă și ai timp să iei decizii raționale. O să poți începe mai bine alăptarea, care e un proces consumator de gânduri și energie (și, partea bună, și de calorii; desigur, are și multe alte aspecte frumoase:)).

2.Luptă pentru drepturile tale și ale copilului tău. 

Nu îți fie teamă să fii vocală. Dacă vrei ceva anume, fii fermă. Începând de la prima discuție pe care o ai la spital legată de naștere și ce se întâmplă după (mai ales dacă naști în privat și, teoretic, ar trebui să ai parte de dialog), continuând cu decizia de a alăpta exclusiv, la cerere, cu respingerea prejudecăților și presiunilor celor din jur, și până la curajul de a alăpta în public. Cere ce vrei și ce ți se potrivește, pentru că nimeni nu o va face, toți vor prefera să îți prezinte versiunea mai comodă, pentru ei, sau, cu bună intenție, chiar pentru tine. Vei auzi sfaturi că în spital trebuie să te odihnești, să dormi și nu să te stresezi cu alăptatul, că nu ai suficient lapte, că nu se satură copilul etc etc Ai dreptul să spui nu. Ai dreptul să primești copilul la sân după ce naști, în prima oră, numită ora magică. Nu te gândi exclusiv la confortul tău sau al copilului, vezi din punct de vedere al parteneriatului vostru, trebuie să fie bine atât pentru mamă, cât și pentru copil.

3. Dacă ai lapte, copilul nu are nevoie de lapte praf. 

Mă feresc să dau sfaturi tehnice, dar pe acest aspect chiar vreau să insist. Toate mamele despre care știu că au născut în ultima perioadă (în maternități private, culmea) au plecat acasă hrănindu-și copiii cu un mix de lapte la sân și supliment de lapte praf. Mă revolt în sinea mea să aud că asta e singura soluție pe care o văd asistentele în spital, presând-o efectiv pe mamă să o accepte, probabil în misiunea lor de a elibera ieșiri din spital pe care să scrie ce bine a luat copilul în greutate sau cât de puțin a pierdut. Mi se pare trist ce se întâmplă și înțeleg de ce stăm atât de prost în statisticile mondiale privind alăptatul.

După ce naști, ai colostrum, cel mai bun lapte de început pentru copilul tău. Dacă strângi mamelonul și ies câteva picături poți să te relaxezi, e fix ce îi trebuie copilului tău. Îl pui la sân și povestea alăptării ar trebui să înceapă. În prima zi, bebelușul are nevoie de doar o linguriță de lapte, în a doua zi de trei lingurițe. E suficient pentru stomacul său mic. Lapte praf înseamnă un apetit mai mic pentru supt la copil, stimulare redusă a sânului, producție mai mică de lapte, foamea bebelușului, lapte praf ca să se sature. Intri într-o buclă care, în final, va duce la oprirea alăptării. Dacă vrei ca bebelușul să se sature, pune-l mai mult și mai des la sân.

Legat și de punctul 2, eu am dus o luptă crâncenă în spital cu asistentele să nu îi dea lapte praf. Am vrut să alăptez exclusiv, la cerere. Am stat în a doua noapte cu copilul la sân din oră în oră, dacă nu și mai des. Am plecat de la ipoteza că jobul meu de proaspătă mamă este să stau cu copilul meu și să îi ofer tot confortul de care are nevoie în aceste prime zile în care este derutat complet de ce i se întâmplă. Dacă asta înseamnă să îl pun la sân la zece minute, așa voi face. Ce altceva am de făcut?!

5. Nu renunța dacă ți se pare greu. 

Nu din prima. La început, mai ales, s-ar putea să pară mai degrabă greu decât frumos. Sânii dor, se umflă, faci febră, pot apărea ragade. Și mie mi-a venit să renunț prin a doua lună. Întâmplarea a făcut să dau peste un site care spunea că multe mame trec prin faza asta în luna a doua sau a treia și că, dacă ți se întâmplă, să îți mai acorzi timp, cam o lună, pentru că alăptatul va deveni mai degrabă frumos. Acum le înțeleg perfect pe mamele care alăptează cu mult peste un an. Eu am trăit cu emoție ultimele sesiuni de alăptat, mi se părea momentul de conectare maximă cu fetița mea. Desigur, avem alte momente acum în care sufletele ni se lipesc, dar experiența alăptării rămâne unică. Iar dacă mai pui în oglindă beneficiile alăptării la sân vs hrănirea cu lapte praf, dacă ai șansa minunată de a alăpta, profită de ea, aduce beneficii amândurora.

7. Nu ezita să apelezi la un consultant în alăptare. 

Consultanții sunt persoane specializate pe problema asta. Au văzut multe cazuri, au citit, au studiat. Certificarea nu e obținută pe ochi frumoși, oamenii ăștia chiar știu. Eu am auzit de multe mămici care au beneficiat de expertiza lor și au primit un ajutor real. Legat și de punctul anterior, când eu însămi am fost în impas, am auzit în jur și opinii de genul că e o prostie, o nebunie. E o specializare nouă și e privită cu reticență, dar dacă tu crezi în asta, go for it. Un consultant te poate ajuta mult și în primele zile, dacă nu ai studiat îndeajuns despre alăptare și ai nedumeriri. Poate să te ghideze și să îți ofere niște principii de bază, care vor crea premisele alăptării fără probleme.
Atașarea corectă la sân, de exemplu, este esențială pentru a evita ragadele, dar și pentru hrănirea sănătoasă a copilului tău – înghite corect, se satură mai bine, nu trage aer etc De multe ori, dacă sunt probleme în alăptare, prima întrebare este: îl atașezi corect? Pe de altă parte, fii pregătită, poți să dai peste consultanți superficiali (documentează-te  bine înainte, nu te lăsa intimidată de prezența sa și insistă pe ce îți dorești să lămurești) sau să nu îți răspundă la telefon. Eu așa am pățit, când am avut nevoie era sâmbătă, erau ultimele zile de vacanță și niciun consultant dintre cei la care am apelat și care ar fi venit acasă nu mi-a răspuns la telefon. Până luni citisem temeinic și aveam deja rezolvarea.
A, ăsta e un alt aspect: nu toți consultanții vin acasă – acesta poate fi un impediment pentru proaspetele mămici. E bine de știut, apropos de deplasare, că sunt consultanți pe care îi poți chema la spital. Eu, dacă ar fi să dau timpul în urmă, așa aș proceda, pentru că am fost total nemulțumită de sfaturile primite de la Medlife, un spital prietenos cu alăptarea, de altfel. E drept, cum am tot zis, citisem mult pe tema asta, dar când te trezești cu copilul în brațe, parcă simți nevoia de niște îndrumări pertinente, cu ton blând, nu de niște imperative, de genul: Ține mâna mai jos! Stai relaxată! și de niște agresiuni asupra sânului, băgat brutal în gurița copilului. Da, comportamentul asistentelor de la maternitate este șocant, dureros de șocant pentru mamele de o zi.

8. Ești un caz individual.

E bine să te raportezi la ce ai citit, la ce sfaturi ai primit, la experiența altora, dar trebuie să ții minte că ești un caz individual. Poți fi chiar tu excepția de la regulă. Poate că ai făcut tot ce se putea omenește posibil, dar nu ai reușit să alăptezi. Poate ai atașat copilul la sân ca la carte, dar tot ai ragade de îți vine să plângi. Experiența altora se poate suprapune perfect peste experiența ta, iar rezultatul final poate fi altul. Asta te va ajuta să îți setezi așteptările și să gestionezi mai ușor problemele și inerentele frustrări. E ok să știi despre cât mai multe situații, poți găsi numeroase soluții, dar gândește-te că e posibil să nu ai răspunsul cel mai potrivit pentru tine. Uneori și intuiția ta poate fi un răspuns.

10. Fii realistă și relaxată. 

Partea cu realismul se leagă și de punctul 8. Gândește-te că oricât te-ai pregăti și ai face lucrurile ca la carte este posibil să nu poți influența 100% rezultatul final. Dacă nu îți iese, nu ești mai puțin mamă. În plus, e valabil sfatul general: cu cât te stresezi mai mult, cu atât e mai greu. Pornește la drum cu optimism și încredere. Dacă știi ce ai de făcut, vei avea încredere în tine. Relaxarea vine dacă bifezi multe puncte anterioare – ești stăpână pe tine pentru că te documentezi și știi ce ai de făcut; ai curaj să iei deciziile care ți se potrivesc, cu sufletul împăcat că ai luptat pentru ele, dacă a fost nevoie; ai lăsat vorbele celor din jur să treacă pe lângă tine, fără a pune la suflet, dacă ți s-a părut că nu sunt conform principiilor tale. Alăptarea este în primul rând o ocazie nemaipomenita de conectare. Dacă privești acest moment cu drag și emoție, în primul rând, și abia apoi funcțional și tehnic, cresc șansele să meargă. Cred că cel mai bun exemplu care îmi vine în sensul ăsta este sfatul de a privi poza copilului dacă vrei să scoți laptele cu pompa, pentru că stimulează secreția. Înainte de a pune copilul la sân încarcă-te cu bucurie. Relaxează-te, faci cea mai bună echipă cu copilul tău!