Plângi, știu că ești supărată sau ai avut o zi grea. Plângi, știu că te-ai lovit și doare. Plângi, știu că ești nervoasă că nu îți iese. Plângi, te înțeleg că acum ai vrea să fi făcut altceva, dar e timpul să mergem. Plângi, chiar dacă eu nu știu de ce plângi, și poate nici tu nu știi.

Plângi, ai să vezi cum lucrurile devin mai puțin grave și frământările mai puține. Ai să vezi câtă energie ai după acest moment de reset, când sufletul tău va fi ca un cer clar după ploaie.

Plângi, în brațele mamei tale lași toate grijile și neliniștile și sufletul tău mic și agitat o să își ia din liniștea îmbrățișării mele pline de încredere că asta e ceea ce trebuie să se întâmple: să plângi.

Nu vei auzi de la mine niciodată că nu ai motiv să plângi – lacrimile nu vin fără motiv. Nu îți voi spune niciodată șșșt, cum nu am făcut-o nici când erai bebeluș, pentru că vreau să te aud oricând vei dori să îmi spui ceva, să îmi plângi ceva. Nu îți voi distrage niciodată atenția de la plâns, pentru că e momentul tău în care te descarci de toată tensiunea acumulată, alături de persoana în care ai încredere că e lângă tine și îți validează trăirile, emoțiile. Nu mă vei auzi niciodată zicând că nu e frumos să plângi, dar îți voi spune mereu că e bine să plângi. Nu te voi trimite niciodată la oglindă să vezi că ești urâtă când plângi, pentru că ești la fel de frumoasă și când râzi în hohote, și când ai ochii plini de lacrimi și nasul roșu și ți se citește tristețea în privire și în fiecare suspin.

Eu știu că ce plângi acum te va face mai puternică pentru viitor. Te văd deja mai puternică, devii pe zi ce trece, și mă bucur să știu că vii în brațele mele să plângi când nu mai poți. Mă bucur să te aud cum plângi mai cu patos când îți zic că poți să plângi cât vrei și că sunt lângă tine.

Plângi, ai tot dreptul să plângi, deci plângi.