Sau, mai corect decât cum am tratat, ar fi cum am gestionat talus valgus în cazul fetiței noastre nou-născute, care a ieșit din spital cu acest diagnostic.

În ziua în care m-am externat din spital, medicul pediatru mi-a spus că picioarele fetiței sunt într-o poziție nenaturală, orientate mult înspre interior, probabil din cauza faptului că a stat destul de înghesuită în uterul meu prea mic (în care nici nu a avut loc să se întoarcă).

Ne-a zis să nu ne îngrijorăm, se poate corecta cu mult masaj și ne-a făcut o programare la medicul ortoped de la Medlife (pentru că acolo am născut). Nu am luat-o prea grav, totuși destul de serios, astfel că m-am apucat de studiat ce zice internetul pe tema asta. Și am citit mult, mai degrabă pe site-urile de afară, am găsit păreri diverse, astfel că am rămas cumva nelămurită. Am răsuflat oarecum ușurată când am aflat că este o afecțiune relativ comună și m-am liniștit la gândul că nu știu să fi văzut mulți adulți în jurul meu la care să persiste talus valgus, deci se corectează cumva.

Medicul ortoped a văzut fetița, ne-a asigurat că nu trebuie să ne îngrijorăm, da, se corectează și ne-a recomandat să facem masaj pe partea exterioara a gambelor și în talpă. Ne-a explicat că mai tâziu putem comanda ghetuțe pe mărime și că nu suntem singurii părinți în situația asta. Ok, nu suna prea bine partea asta cu ghetuțele, nimeni nu vrea să știe că va trebui să îi pună bebelușului niște ghetuțe cel mai probabil nu foarte comode, dar ne gândeam că fiind mică ar fi mai ușor, decât peste câțiva ani. Ne-a recomandat să revenim la control să urmărească evoluția după masaj (cred că peste o lună).

Am plecat acasă cu două tehnici de masaj importante, cu recomandarea să îi facem de vreo 2-3 ori pe zi. Am încercat, efectiv nu reușeam să strecor masajul frecvent în programul meu de lăuză, mă descurcam cu o sesiune, maxim două pe zi (la modul sincer, mai mult una). M-am simțit oribil? Desigur, mă gândeam că nu sunt în stare să mă ocup de un lucru atât de important ca sănătatea copilului meu și să mă organizez să pot face masajul ăsta când și cum trebuie. În plus, nu eram convinsă că fac masajul temeinic, chiar și în singura ședință zilnică. Și pentru că un masaj cu scop teurapetic este făcut cel mai bine de o persoană specializată, ne-am hotărât să apelăm la un kinetoterapeut.

Am luat netul din nou la puricat să găsesc pe cineva care să vină acasă, pentru că eu alăptam și nu prea aveam un program clar. Și așa am găsit cel mai minunat kinetoterapeut pe care mi-l putea scoate soarta în cale. O persoană minunată, blândă, ea însăși mămică, exact ce îmi doream în sufletul meu (later edit: cine dorește o poate găsi aici). Am început masajul și ne-a propus să încercăm și o altă abordare, suplimentară, benzile kinesiologice. Benzile astea frumos colorate (cu roz, cu albastru) sunt utilizate mult în domeniul sportiv și facilitează procesul de vindecare naturală a organismului, susținând și stabilizând mușchii și articulațiile, dar lăsând libertate de mișcare piciorului (pentru că noi am aplicat pe picior). În plus, se pot aplica fără griji la bebeluși pentru că nu sunt alergenice. Am fost foarte deschiși la idee, pentru că eu cred în inovațiile din domeniul sportiv.

Când am revenit la ortoped, nu prea ni se părea o evoluție vizibilă. E drept, kinetoterapie făcea doar o dată pe săptămână, deși benzile le purta permanent… parcă ne așteptam la o evoluție mai rapidă. (acum, privind retrospectiv, îmi dau seama că aveam așteptări nerealiste) I-am spus și medicului că nu prea remarcăm cine știe ce rezultate și ne-a recomadat să recurgem la cea mai eficientă metodă pentru a corecta talus valgus: să punem piciorul în ghips. Ne-a zis la ce spital ne așteaptă și în ce interval și ne-a reamintit că putem încerca și varianta cu ghetuțe, dar ca aceasta este o metodă de vindecare pe termen lung.

Și aici au început frământările – ce să alegem? Cât de mult s-ar chinui? Cum alegem ce e mai bine pentru un bebeluș de nici trei luni? Și am căutat o a doua părere. Am fost la unul dintre cei mai renumiți medici ortopezi, prof. Mihai Jianu. Am găsit rapid programare, la clinica Regina Maria și, sincer, m-a cucerit din prima. Nu spun de profesionalism, pentru că nici nu încape vorbă, dar interacțiunea cu fetița noastră și cu noi, părinții îngrijorați, a fost de nota 10. Ne-a liniștit din prima, ne-a spus că a văzut numeroase astfel de cazuri în cariera sa și să nu ne facem griji, se corectează natural. Iată, glezna este flexibilă, piciorul funcționează normal. Mulți nou născuți se nasc având piciorul / piciorușele întoarse în interior sau în exterior, în funcție de poziția pe care au avut-o în uter. La fel cum, după ce încep să meargă, mulți copii pășesc pe vârfuri sau au platfus. Să ne calmăm și să așteptăm. Și să ne întoarcem la control după ce fata începe să meargă. Apoi a analizat-o din cap până în picioare cu privirea sa de ortoped și ne-a dat undă verde să mergem acasă fără griji. A! Ne-a mai sfătuit să o lăsăm desculță pe cât posibil, pentru că așa se formează mersul cel mai corect și, dacă îi dăm papuci, să îi dăm cu talpă flexibilă, fără talonete și fără să îi țină glezna. Iar kinetoterapia este inutilă. Noi, pentru că ne-am îndrăgostit de kinetoterapeuta noastră, am continuat colaborarea, nu pentru masajul picioarelor, ci pentru alte exerciții (întors pe o parte, târât pe burtă, exerciții cu mingea etc), care au fost utile. În plus, în primele luni a făcut minuni cu masajul anticolici și masajul general, al întregului corp, care îi plăcea la nebunie fetei. Mai mult, ne-a validat cumva părerea prof. Jianu, desigur, fără a diminua importanța kinetoterapiei, până la urmă am înțeles perfect, asta e meseria ei, ar fi culmea să nu creadă în ce face.

La un an și câteva luni, când fetița mergea singură, am revenit pentru control. Încă mai călca în interior (vizibil pentru mine, mai puțin pentru ceilalți), parcă mai accentuat cu un picior, dar deja era clar că talus valgus se corectase foarte mult. A analizat-o și ne-a zis că e sănătoasă, să nu ne facem griji. Și punct.

Acum, când a trecut aproape un an de la ultima consultație, cred că doar vreo persoană cu ochiul format ar putea să ne zică din prima că mai calcă puțin în interior. Altfel, nu atrage atenția absolut deloc. Și sunt sigură că încă mai e timp să se corecteze.

Am învățat (sau mai degrabă mi s-a reconfirmat un lucru important): când ai ezitări și nu ai încredere în sfatul doctorului, cere o a doua părere. Mai ales dacă este o decizie importantă pentru tine sau pentru copil. Desigur, nu când este vorba despre a-i da Tantum verde sau Gâtuleț fericit. Însă când se pune problema unei intervenții importante, întreabă-te: este asta singura soluție? Este cert că e așa? Dacă ai îndoieli, întotdeauna va fi un doctor cu experiență care te poate ajuta să vezi mai clar situația.

Concluzionând, cum am tratat noi talus valgus? Nu a fost nevoie, se tratează de la sine.