Aș vrea să fiu ca tine, copilul meu
Să fiu atât de ambițioasă și determinată. Să greșesc și fără teamă, cu și mai multă îndârjire, să o iau de la capăt. Încă o dată. Încă o dată.
Să trec peste supărări instant și să mă bucur de lucuri necondiționat, fără să port cu mine tristețile de dimineață, de ieri, de luni de zile. Să pot primi cu inima deschisă clipa prezentă.
Să am capacitatea ta fantastică de a procesa tot ce e nou, memoria incredibilă, conexiunile uimitoare pe care le faci.
Să fiu așa de tehnică și să mă orientez mai bine, cum uimitor o faci. Să pot să repet din prima ce văd sau să văd, să înțeleg și, peste ceva timp (chiar și o zi), să repet întocmai.
Să mă bucur cu tot sufletul de lucrurile mici, să rămân fascinată de cum funcționează unele și altele, să mă captiveze chestii minore și să încerc să le înțeleg sensul fără a avea nu toate datele problemei, ci nicio informație.
Să plâng oricând sunt supărată, să las tristețea să evadeze din suflet și să o iau de la capăt cu mintea și inima libere de greutatea momentelor amare.
Să nu îmi pese de ce spun oameni din jur și dacă nu am chef de replicile lor de complezență, fără rost și uneori acide pur și simplu să ignor și să îmi văd nestingherită de treaba mea.
Să nu fac nimic pentru că așa trebuie făcut. Să fiu mereu sinceră și să pot să refuz fără remușcări când nu am chef să fac ceva just because.
Să nu gândesc nimic critic despre nicio persoană, să iau oamenii așa cum vin și să nu am preconcepții față de ei.
Să sar, să alerg, să mă cațăr toată ziua, iar cànd gâfâi de oboseală să îmi zic așa, ca tine, “eu, mai fac” și încă să-mi găsesc energie pentru mai mult.
Să găsesc frecvent fascinația de a face lucruri și să intru în starea aia în care nu mai văd și nu mai aud nimic în jur, preocupată exclusiv de activitatea mea.
Să nu îmi pese dacă mă ud, dacă mă murdăresc, dacă plouă sau e frig, să nu fie nimic mai important decât ce fac.
Să sar dimineața din pat plină de elan, să anunț “nu mai dorm” și să mă apuc de lucrat la ceva cu maxim de energie și încântare.
Cât aș vrea să fiu ca tine, copilul meu, să fiu mereu cu inima deschisă, în lumea lui acum, absorbind tot ce îmi oferă viața.