Știți clișeele alea din filme? Ei bine, vine un competitor puternic din urmă: clișeele din cărțile și desenele pentru copii.

Pe la câteva luni ale fetiței mele am vrut să îi iau o carte de răsfoit. O carte cu situații reale, cu personaje cât mai apropiate de realitate. Aș fi preferat să fie o carte cu oameni, copii și adulți, dar, ei bine, cele mai reale personaje în cărțile pentru copii sunt animalele, în special cele de la fermă. Majoritatea cărților sunt cu cățel și cu purcel, cu găini și rațe. Dacă te duci la vreun chioșc sau magazin unde sunt cărți pentru copii și întrebi de ceva pentru copii foarte mici vei primi inevitabil o carte despre animalele de la fermă, întinsă cu mare satisfacție, ca și cum ți s-ar da un best-seller pe sub mână. Când i-am zis unei vânzătoare că aș vrea și altceva, nu cu ferma, s-a uitat la mine ca la o excentrică. Stați că, totuși, am altceva. Nu e despre fermă, este despre animale și puii lor. Cum fac, ce mănâncă și, mai interesant, ce viață de oameni duc. Pentru că nu există cărți cu oameni despre oameni, ci cărți cu animale despre oameni. Mă mir cum de primele cuvinte ale copiilor sunt mama și tata, și nu ferma și fermierul. Sau agricultoarea 🙂

După ce termină de aprofundat viața la fermă, copiii mai pot învăța, din cărțile specifice vârstei lor de 1 an, să numere și să descopere culorile, neapărat tot cu animale, în special sălbatice. Multe cărți sunt bilingve, pentru că așa e acum, la un an copiii trebuie să știe să numere până la zece în română și engleză. Aștept cu interes cărțile cu fuchsia, corai și turcoaz, mi se pare cam puțin ca un nou născut să știe doar culorile curcubeului.

După asimilarea teoriei, practica la numele animalelor și-o pot face în librării, unde e plin de plușuri și figurine și puzzle-uri cu specific. Se poartă girafa, urșii panda, leul, elefantul și iepurașii. Cred că dacă ar fi să ne raportăm la primul an de viață al copilului, toți ar avea șanse să devină fermieri, pădurari sau veterinari.

După tratamentul generalist, pe la 2 ani urmează specializările. Unde te întorci vezi, cel mai des, pentru băieți minioni, dinozauri, Mickey, Cars, pentru fete Minnie, Frozen, Sofia. Vestea bună este că apar în sfârșit niște oameni. Toți fac cam aceleași lucruri, total desprinse de realitate. Nu prea se spală pe dinți sau mănâncă la masă sau merg la grădiniță sau se joacă în parc, cu alți copii. Asta fac animalele. Însă toți sar la înălțimi nebănuite sau zboară, merg neapărat cu balonul, de zici că ăsta e cel mai popular mijloc de transport, iar dacă nu au balon își iau mai multe baloane cu heliu și rezolvă problema. Nu intru pe detalii legate de mesaje, dar, în general, oferă aceeași lecție de viață: când ai prieteni, îi ajuți.

Pentru că tot a venit vorba despre mijloace de transport, personajele nu merg cu mașina sau cu avionul. Există avioane în cărțile de copii, dar sunt o noțiune abstractă, apar doar la paginile cu mijloacele de transport. Așadar, personajelor oameni le place, dacă nu au balon, să se deplaseze cu tractorul, cu trenul sau cu barca. Există și bicicleta și trotineta, dar cu astea merg animalele. Iar dacă nu mai au treabă prin zonă, neapărat pleacă în spațiu cu racheta, ca și cum s-ar duce până la colț, la Mega.

Am tot căutat o carte despre emoțiile oamenilor sau despre părțile corpului omenesc. O carte simplă, cu imagini adaptate unui copil de vârstă foarte mică. Ce vreau eu e o raritate. Am găsit una, dar, cum era de așteptat, râd și plâng și se bucură Mickey și Minnie și Pluto și Daisy. Probabil oamenii sunt prea ocupați să zboare pe cai cu aripi și să își ajute prietenii.

Am constat că exista o nișă a cărților care nu vorbesc despre viața la fermă, ci îi învață pe copii primele cuvinte. Inevitabil, sunt despre jucării. Toți copiii au minge cu multe culori, ursuleț maro, piramide cu inele de aranjat în ordinea mărimii (nu știu ce cuvânt învață bebelușii pentru ele), păpușă, rață și trenuleț. Dacă nu aveau până atunci, urmează să aibă, cu siguranță, până termină de răsfoit cartea.

Trebuie să vă zic neapărat și despre unul dintre cele mai utile obiecte din casă, despre care orice copil mic trebuie să știe, doar trăim în… Rusia, nu? Ceainicul. Și set cu ceșcuțe cum avea bunica pe vremea copilăriei mele și cum mai găsești în instituțiile de stat. Mă întreb la ce presiune ar fi supus un copil de către anturaj dacă nu ar ști ce este un ceainic. Nu trebuie să fi văzut, ce mai contează ce e în realitate și ce nu, după cum am constatat deja.

Plictisiți de traiul de la fermă, copiii care doresc să se îndeletnicească și cu activități intelectuale sunt norocoși, au de unde alege: pot fi doctori sau, apropos și de ce spuneam mai sus legat de mijloacele de transport, astronauți. Numai ieri seară am văzut două episoade din seriale diferite de la Disney Junior cu doctori, și nu, nu am numărat-o pe Plușica. Iar unele dintre primele figurine cu care s-a intersectat fata noastră pe la un an și un pic au fost un mic cățel astronaut și Kitty cu cască, numai bună de lansat în spațiu.

Probabil mi-au mai scăpat vreo câteva clișee interesante, mai ziceți voi. Cert este că toate sunt exploatate la maxim de producătorii de jucării, de haine, de umbrele, de torturi de naștere, de petreceri de botez, you name it. Vrei să fugi din calea lor? Fugi, dacă poți!