Un subiect light, de duminică, pentru că tot nu avem timp să citim altceva, în afară de oferte de Black (and loooong) Friday – deși nu e toată lumea așa, eu fac parte din categoria necumpărătorilor.

Recunosc, nu îmi pieptăn fata în fiecare zi. Până mai ieri, adică până să apară ea în peisaj și să îi crească și părul, am avut perioade lungi de timp în care nici nu știam dacă am pieptene în casă. Pentru că eu mă tund scurt, iar soțul – și mai și. Așa că nu îi vedeam rostul. Acum avem și pieptene și perie, pentru că fata noastră are părul atât de lung încât nu cred că am să mă mai îndur să i-l tai vreodată, dacă nu am făcut-o până acum (bine, doar dacă își va dori ea).

Așadar, la noi, pieptănatul se întâmplă, dar nu chiar foarte des. Pentru că micuța noastră întotdeauna are preocupări mai importante decât să stea liniștită la pieptănat. La partea asta cedez, pentru ca să pot fi fermă la spălatul pe dinți și tăiatul unghiilor, sunt mai importante pe lista de priorități.

Cu siguranță, mai rar decât e pieptănată fata mea probabil sunt pieptărnați copiii africani (au un păr superb, între noi fie vorba) și copiii care au un păr dificil – se încurcă atât de tare încât efectiv este aproape imposibil să fie pieptănat. Da, da, există un păr atât de capricios și se pare că totul este din cauza unor mutații genetice. Cercetători din 8 țări și-au făcut timp să studieze grozăvia asta, probabil că e o chestie interesantă din punct de vedere științific, iar fenomenul are și un nume: sindromul părului care nu poate fi pieptănat. În franceză sună chiar poetic: cheveux incoiffables.

Sindromul ăsta se manifestă de când crește părul și, pe măsură ce timpul trece, manifestările sale se estompează. Lucrurile încep să se mai îmbunătățească pe la 12 ani. În general sunt afectate persoanele cu păr blond deschis, cu fir mai uscat, ondulat. Primul caz de acest fel a fost semnalat în literatura de specialitate în 1973. Cercetătorii spun că persoanele care suferă de acest sindrom nu trebuie să se îngrijoreze și nu are rost să meargă la medic. Sunt chiar curioasă ce ar zice un medic 🙂