Când eram însărcinată am citit o carte (nu mai știu ce carte, am să caut) despre cum funcționează creierul uman. În mare, erau lucruri pe care le știam, cu emisfera dreaptă (a imaginației, creativității, senzațiilor, emoțiilor) și emisfera stângă (a logicii, analizei, limbajului, faptelor), dar și cu niște insight-uri care mie mi-au fost foarte valoroase.

Unul dintre cele mai importante aspecte pe care l-am luat cu mine a fost despre trecerea întâmplărilor care ne afectează, din zona emoțională înspre zona rațională. Îmi aduc aminte că era dat exemplul unei persoane implicate într-un accident care a reușit să se vindece sufletește trecând logic, în mod repetat, prin momentele accidentului și înțelegând din ce în ce mai bine ce s-a întâmplat. Este o tehnică extraordinară de vindecare și sigur e ultracunoscută, dar o putem aplica și noi conștient. Mutând întâmplarea în zona rațională reușim să scădem din intensitatea emoțională prea dureroasă.

Cum aplic asta, ca mamă? Așa cum am învățat din carte. Încă de când fetița mea era un bebeluș și cădea des sau se lovea cu diverse lucruri, i-am explicat cum s-a întâmplat când a căzut, când s-a lovit. Uite, te-ai împiedicat de marginea asta și ai căzut. Ai scăpat asta din mână și uite cum a căzut pe piciorul tău. Ai stat aici, pe margine, și ai căzut într-o parte, așa. A funcționat perfect. Tehnica asta chiar are putere vindecătoare la orice vârstă. Era foarte atentă la ce îi spuneam (deși, de obicei, ei nu îi place să stea să îi explici lucruri), suferea mai puțin și era mai liniștită după momentele astea, nu suspina și suferea îndelung. A avut o perioadă când își repeta ea însăși acțiunile și se prefăcea că a căzut, replicând întocmai momentul. Am luat-o foarte în serios și nu i-am zis să înceteze cu prostiile. Am intrat în joc și mă prefăceam că sunt suprinsă, că vin la ea, o întrebam dacă s-a lovit tare.

Și acum fac la fel. E mai mare, cade mai puțin și se lovește mai rar, dar se întâmplă. Și atunci merg cu ea să vedem ce s-a întâmplat. Ai încercat să ocolești balonul de pe jos și ai agățat scaunul cu piciorul. Ai alergat prea aproape de perete și te-ai lovit cu degetul la colțul peretelui. Funcționează de fiecare dată. Pe lângă faptul că o ajută să se vindece, înțelege și ce are de făcut în viitor. Bine, nu am pretenția că nu se va mai lovi de nu știu câte ori trecând prin scenarii similare, pentru că e încă prea mică să anticipeze riscurile și să învețe atât de repede din propriile lecții. Dar toate aceste informații se adună în cutiuțele înțelegerii ei și informațiile îi vor fi utile într-un viitor apropiat.

Vă sfătuiesc să încercați, e o tehnică ce funcționează nu doar la accidente și căzături, ci și în relațiile interumane. Când un moment a cauzat o suferință copilului, alinați-l, luați-l în brațe să plângă, dar treceți acțiunea, împreună, prin rațional. Emoțiile vor fi mai mici.