Sincer, nu am știut de regula asta, dar înțeleg că e foarte populară: dacă îți cade mâncarea pe jos și trec mai puțin de 5 secunde e ok să o ridici și să continui să o savurezi. Am aflat de ea recent, probabil pentru că e cunoscută în universul celor care au copii. Nu mă mai interesează pentru că se pare că e doar un mit, care a fost recent desființat (desigur, de niște cercetători).

Eu nu mă sfiesc să mănânc o bucățică de ceva care îmi cade pe jos, bineînțeles depinde și unde sunt. Dar la bucătărie, în cameră, la birou, chiar nu am o problemă. Așa am procedat și cu fata, am încercat să nu o feresc excesiv. Când avea suzeta, la început i-o mai spălam, dar apoi pentru că îi cădea frecvent, o analizam să nu aibă chestii deranjante pe ea și i-o dădeam. Iar afară, recunosc, i-am dat-o de multe ori curățîndu-i-o eu, că așa e, ai doar o suzetă și o vrea, csf ncsf….

Nu am ținut cont de cât a stat mâncarea mea pe jos și nici suzeta ei: până în 5 secunde e ok; după, o băgăm în geantă. Și văd că bine am făcut, pentru că nu e mare diferență, în ce privește contaminarea cu bacterii, între o secundă sau cinci secunde sau șase. Înțeleg că mai degrabă trebuie să ne uităm la tipul suprafeței și la textura mâncării, de exemplu o felie de pepene care cade pe gresie se va contamina mai repede decât o un ursuleț gumat care cade pe covor.

Un articol publicat recent in New York Times cu titlul “Sunt doctor. Dacă scap mâncarea pe jos, o mănânc” arată că există suprafețe, chiar în casa noastră, mult mai contaminate cu bacterii decât podeaua. Mânerul frigiderului sau blatul de bucătărie au mult mai multe bacterii decât sunt pe jos (aproape de două ori mai multe). Și nu am văzut pe nimeni să se spele pe mâini după ce deschide frigiderul sau să arunce mâncarea ce a stat direct pe blat, ba, din contră, ajunge chiar în farfuria copilului. Sau poate chiar acolo, pe blat, este și locul suzetei, pe care o mamă ar dezinfecta-o în secunda în care cade pe jos.

Culmea e că la fel e și în baie. Eu mereu îi spun fetei să nu atingă vasul de toaletă, dar probabil ar trebui să îi spun să nu pună mâna pe chiuvetă, pe blatul de lângă chiuvetă, pe zona de unde se trage apa. Pentru că de fapt acolo sunt cele mai multe bacterii.

Și ca să ne speriem și mai mult de ce este în jurul nostru, sunt alte pericole, mai mari decât o bucățică de mâncare ce a căzut pe jos: mijloacele de transportul public, banii sau chiar de portofelul în care ținem acești bani. Și ca să punem paie pe foc: 95% din telefoanele personalului din spitale sunt contaminate cu bacterii, o parte dintre ele fiind nozocomiale.

Bine, nu e cazul să intrăm în depresie și să ieșim îmbrăcați în costum de protecție. Ci doar să ne spălăm pe mâini în momentele cheie (când ne întoarcem de afară, înainte de masă etc). În plus, expunerea la bacterii este benefică pentru întărirea sistemului imunitar. Există o teorie care se numește ipoteza igienei și care spune că expunerea la germeni și anumite infecții, în special în copilărie, ajută sistemul imunitar să lupte mai bine ulterior. Chris Mason este un doctor care a studiat îndeaproape bacteriile din metroul new-yorkez. El spune că ar trebui să renunțăm la preconcepția că mediul public e periculos, în timp ce acasă suntem în siguranță. Și că nu ar trebui să avem rețineri când mergem cu copiii cu metroul sau când se joacă în nisip. “Aș sfătui părinții să îi rostogolească pe copii pe podeaua metroului”, spune el, desigur, exagerând pentru a-și susține poziția. Dar a și atras atenția părinților de nou născuți să fie vigilenți când își expun copiii.

Adevărul este că eu nu mi-am făcut mari griji când fetița mea s-a întins pe jos la metrou, probabil i s-a părut interesant să aibă o nouă perspectivă. Dar am simțit privirile dezaprobatoare ale unor persoane, nu știu dacă erau din cauza faptului că pur și simplu i-am permis să stea întinsă și că am un copil care prea face ce vrea sau pentru că am expus-o la pericolul bacteriilor.  Și, astă-vară, când ne întorceam acasă, fetița noastră avea un joc ce îi plăcea mult, să spună că e bebeluș și să urce scările de la intrarea în scară în patru labe. Recunosc, am avut o strângere de inimă la început, dar apoi m-am mai liniștit (kudos soțului) și am lăsat-o, cu condiția să intre direct la baie, la spălat pe mâini.