Nu e o noutate, cuvintele pentru 2017 sunt minimalism si mindfulness. Renunțăm la lucruri, aruncăm ce nu se potrivește sufletului nostru și ne concentrăm mai mult pe sănătatea gândurilor și emoțiilor noastre. Nu e rău, deși nu prea e în stilul civilizațiilor occidentale, noi suntem orientați spre consum și mereu în alertă, dar poate ne mai temperăm în fuga noastră de la o zi la alta.

Mi-am pus și eu în minte să îmi fac ordine în lucruri, să arunc măcar jumătate din ce e în casă. Am făcut un pic de disciplină în dulapul cu haine, să nu cadă toate peste mine când deschid ușile și asta m-a ajutat să îmi mai aduc aminte ce pot să mai port și, mai ales, ce nu pot să mai port. Am zis că pun în saci tot ce nu am mai îmbrăcat în ultimul an, tot ce nu îmi mai vine după ce am născut, tot ce nu mai e pe gustul meu. Am reușit cu greu, dar tare greu, să dau deoparte vreo jumătate de raft. Am început cu mare elan și am terminat cu mare milă. Am găsit un pretext bun să păstrez orice tricou pe care nu l-am îmbrăcat și nu îl voi îmbrăca vreodată. Păi na, cine știe, poate curând voi reveni fulminant la greutatea ideală, voi întineri cu 20 de ani și va reveni moda din 2013. La restul lucrurilor nu am mai ajuns, în afară de sertarul cu medicamente, unde, după o tură de 3 răceli de iarnă, arată oricum ca înainte.

Mi-am propus să fac multe prin casă în vacanța de iarnă, pentru că părea un timp foarte generos. La început de ianuarie, am ajuns la concluzia sinceră că oricâte zile aș sta acasă, dacă bona nu vine și neavând alt ajutor, nu am timp de absolut nimic, nici măcar să cad epuizată. A fost și o perioadă cu mers în vizite și primit musafiri. Cine a mai avut energie pentru minimalism! Ba mai mult, m-am dus la mall cu o zi înainte de Crăciun și am cumpărat o sacoșă de globuri și de beteală, pe care nu am mai știut prin ce cutii și prin ce rafturi să le înghesui când am desfăcut bradul. Acum, ca să nu vă simțiți prost că nu ați desfăcut bradul și eu am apucat, să știți că încă nu l-am aruncat, mai așteaptă încă să fie dat afară pe ușă, așa că stă pe hol verde și gol. Asta da dovadă de minimalism.

Nu sunt cel mai bun exemplu de a începe anul în forță, ar fi fost frumos să scriu pe tema new year, new me și să fiu o poveste de succes. Nu mai zic că nici nu m-am dus la sală de la 1 ianuarie. Dar nu disper, vor mai fi zile de 1 și zile de Luni în calendar.

Am plecat să scriu despre ideea de minimalism și despre cum să mai facem ordine în ce avem gândindu-mă la fata mea. Cred că este cel mai bun exemplu de cum să renunți la lucruri cu sânge rece. Periodic facem ordine în jucăriile ei. Are o cutie mare, plină până la refuz. Când se umple insuportabil, le scot una câte una și o întreb: păstrăm sau aruncăm? Foarte des spune aruncăm fără să clipească. Eu mă revolt în sinea mea…. Cum, broscuța asta țestoasă căreia îi spui Aca, în pereche cu broscuța Ada, și cu care ne jucăm așa de frumos? Și văcuța asta mică, cu care am făcut sărituri de la trambulină? Cutia se golește și eu iau jucăriile intruse și le pun într-o sacoșă, deoparte, bine. Cum să renunțăm la ele?? Dar culmea e că dacă le scot iar peste câteva luni, nu o interesează. Data trecută, când am procedat așa, și-a reciclat o jucărie, la restul nu s-a uitat. Decizia e decizie.

Acum, de sărbători, și-a aruncat una dintre păpușile primite. Pur și simplu, într-o zi a anunțat că vrea să o arunce la gunoi. I-am zis că dacă o aruncă poate să îi zică la revedere pentru totdeauna, pentru că așa se întâmplă când pui ceva la gunoi. I-a făcut vânt cu satisfacție. Când și-a aruncat-o, gunoiul tocmai fusese dus și nu era pusă pungă noua, astfel că păpușa a rămas pe fundul găleții. A descoperit-o soțul meu și amândoi am fost fericiți, pentru că, fiind o păpușă, era chiar simpatică. Am resuscitat-o, am spălat-o la mașină, am aranjat-o și am lăsat-o pe masă, la vedere. Sunt conștientă că nu e ok ce am făcut apropos de lecția cu aruncatul la gunoi, dar deh, nu m-a lăsat inima. Când a descoperit-o m-a întrebat: ce e asta? (acum întreabă încontinuu ce e asta? chiar și când știe foarte bine.). Păpușa ta, uite, am spălat-o. Prima ei reacție: o duc la gunoi. Și buf! înapoi la găleată. Care, întâmplător, era iar fără pungă 🙂 Cred că asta nu e păpușă, e pisică și are 9 vieți. De data asta, după resuscitare o pun la sacoșa cu jucării de aruncat și trag speranță că am scăpat de ea.

Când îmi mai fac ordine prin lucruri, am să fiu mai mult ca fata mea, și mai puțin ca mine. Iar dacă nu îmi iese prea mult, important e să nu o fac pe ea să devină ca mine. Îmi e clar că te poți adapta să trăiești cu mai puțin (și chiar mai bine) și poate că, într-o zi, o să am dispoziția și, mai ales, timpul, să mai eliberez spațiul în care uneori simt că mă sufoc. Îmi place că se poartă minimalismul. Dar deocamdată reușesc să mă mențin, în mod nefericit, împotriva curentului.