Zilele de vacanță de Paște au fost zilele mele în familie. Am profitat la maxim că sunt acasă și am stat cât mai aproape de fetița mea. Iar ea s-a bucurat atât de mult încât mai ca nici nu ar fi ieșit din casă, numai să nu ne întrerupem din joacă. Când s-a întors bona, înainte de a pleca la joacă, m-a tras de mână și mi-a zis: hai să stăm puțin împreună, numai noi două.

Ea nu se mai satură de mine, eu nu mă mai satur de ea. Încerc să profit la maxim, parcă mâine o văd trântind ușa de la cameră, dând muzica tare și aruncându-mi vreo replică cu ton iritat. Atunci o să am timp să stau cu gândurile mele, să citesc, să mă uit la un film, să gătesc. Mult mai mult decât acum.

În vinerea mare nu am avut timp să fac ordine prin casă. Nici nu știu când a trecut ziua, până m-am dumirit era deja 6 seara. Am tot fost în vizită zilele următoare, astfel că duminică am spălat aragazul și ieri am terminat de lustruit bucătăria și baia. În timpul ăsta, mașina de spălat a mers la foc continuu, cred că am spălat nu mai puțin de 8 ture. Da, puteți să dați cu pietre, erau prima și a doua zi de Paște.

Nu am vopsit ouă, am primit de la mama. Am cumpărar vopsea, mi-aș fi dorit să le facem împreună, în familie, dar nu am reușit să o conving pe micuța mea neinteresată de ale bucătăriei să testăm culorile sau creionul magic, pe care le-am luat cu un plan în minte, așa că am renunțat. Decât să fiu disperată că se răcesc ouăle, se răcește vopseaua, ea să vrea în cameră să ne jucăm cu noile figurile, eu să trag de ea… am preferat să pun vopseaua în sertar, mulțimită că una expiră prin 2019 și alta in 2021. Deci pe la 4 ani poate vom sta și noi trebăluind pe la bucătărie, ca fetele… Sau ca tata 😃

Și până la urmă ce am rezolvat? Geamurile sunt mai curate, dar au dungi, că le-am șters seara târziu și nu prea vedeam, bucătăria e iar plină de pahare, farfurii și pet-uri, mâncare tot nu mai avem și tot mai am de spălat vreo două brațe de haine strânse de peste weekend. Cu aspiratorul nu se mai vede că am dat din momentul în care am închis butonul. Nu vreau să fiu sclava curățeniei. Desigur, e normal să facem ordine, să mai strângem din lucruri. Îmi place când sunt toate la locul lor și casa miroase a curat. Dar prefer să mai fur câte un moment de treabă prin casă printre jocuri cu fetița mea, decât să fur câte un moment cu fata în timp ce trebăluiesc prin casă.

Nimic nu e mai frumos decât să o simt suflet lângă sufletul meu, să o văd din ce în ce mai liniștită pe măsură ce stăm tot mai mult una cu alta, să o văd cum se schimbă de la zi la zi și învață lucruri, iar eu să fiu acolo, lângă ea, să îi simt transfomarea, să îi arăt, să îi răspund la întebări.

Într-una dintre seri am citit relatarea unei mame al cărei băiețel de 4 ani a murit de cancer. Și cum el era disperat când ea pleca de lângă el, chiar și să facă duș. O aștepta acolo, lângă ușa cabinei, având-o mereu în vedere. Textul e sfâșietor, pozele – și mai și. Am plâns mult. Și am simțit că am ales bine

– Vrei să te joci?

– Am de întins hainele pe suport. 

– Te joci un pic cu mine și întinzi hainele mai târziu.

– Bine.