Suntem noi așa cum suntem pentru că scrie în genele noastre? Sau suntem mai degrabă rezultat al educației primite, al stilului de parenting al părinților noștri, al mediului în care am trăit și a întâmplărilor prin care am trecut? Putem contribui la cum vor fi copiii noștri prin stilul nostru de parenting? Prin ce le spunem, cum le spunem?

Cercetătorii sunt de părere că există factori predeterminanți, ce țin de genetică, dar, în aceeași măsură, mediul în care un copil se dezvoltă are o influență importantă. În timp ce moștenirea genetică poate determina un model de dezvoltare a copilului, mediul în care acesta crește poate influența acest model, anumite aspecte manifestându-se mai pregnant, în timp ce altele pot fi inhibate.

Pofilul genetic este doar o piesa din puzzle, parentingul, cultura, educația, interacțiunile sociale au un rol extrem de important.

Copiii tind să replice modul de a interacționa în societate al părinților, dar cât din comportamentul lor este moștenit și cât se capătă prin observație? Cercetările arată că dacă părinții sunt activi în comunitate, îi ajută pe alții, copii vor avea tendința de a se manifesta asemănător. Când părinții sunt agresivi în interacțiunile sociale, copiii vor acționa, foarte probabil, similar.

Așadar, este suficient, de exemplu, să spunem că agresivitatea este înnăscută? Cercetătorii spun că poate fi ereditară, dar, în aceeași măsură, trebuie să avem în vedere studiile care arată că un copil învață prin observare și că poate repeta gesturile agresive și violente văzute la alți copii sau adulți.

Unul dintre cele mai frecvente exemple care ilustrează modul în care mediul poate influența genetica este cel legat de creșterea în înălțime. Un copil care are părinții înalți și care moștenește genele care l-ar determina să fie, la rândul său, înalt, într-un mediu în care nu beneficiază de nutriția corespunzătoare ar putea să nu atingă înălțimea la care ar ajunge într-un mediu sănătos.

O floare frumoasă, neudată, se usucă

Mediul influențează copiii, dar și copii influențează situațiile sau reacțiile celor din jur și reacționează la acestea în funcție de cum sunt, de trăsăturile cu care se nasc.

O floare minunată, într-un mediu ostil, fără apă și fără soare, se usucă. Cu toate astea, o floare frumos colorată are potențial să fie îngrijită, generează un anumit tip de reacții din partea celor din jur.

Trăsăturile moștenite îi fac pe copii să se comporte și să reacționeze diferit la influențele specifice ale mediului. Dar asta nu înseamnă că aceste reacții nu pot fi influențate. De exemplu, un copil care, prin natura lui, este introvert, poate fi mai timid în prezența altor persoane. Dacă părinții și profesorii îl încurajează să aibă prieteni, poate deveni mai sociabil. Un copil extrovert este sociabil în orice mediu, întotdeauna va căuta compania altor persoane pentru a vorbi, pentru a se distra și pentru a petrece timp împreună.

De asemenea, tendințele moștenite îi fac pe copii să determine anumite situații / scenarii – un copil mai iritabil va fi mai certăreț și va cauza și chiar va căuta confictele cu ceilalți; un copil cu abilități de comunicare va căuta întotdeauna să și le dezvolte, fiind curios, întrebând, citind. Dar întodeauna este important și modul în care mediul răspunde la tedințele copiilor, de presiunile la care aceștia sunt supuși din partea celor din jur, de libertatea care li se acordă.

Cercetătorii spun că temperamentul – modul în care copiii reacționează la evenimentele emoționale, la stimuli noi și la propriile impulsuri – pare a fi, în parte, influențat de genetică. De asemenea, capacitatea de a învăța repede sau mai greu din experiențele zilnice sau după instrucțiuni are baze genetice.

Este des prezentată ideea că genetica joacă un rol important în ce privește capacitatea de învățare. Este vizibil că unii copii învață să citească mai repede sau au o memorie mai bună. Dar acestea sunt strict diferențe între copii și nu reflectă modul în care se vor dezvolta ulterior. Natura nu este suficientă și influențele mediului, așa cum arăram, își fac simțită prezența.

De exemplu, un copil care este implicat, în copilăria timpurie, în activități de învățare și de memorie va avea, mai târziu, abilități de învățare mai dezvoltate. Ulterior, sistemul de educație, atenția care este dată trăsăturilor individuale de către dascăli sunt importante pentru modul în care se vor dezvolta capacitățile înnăscute.

Nu există o ierarhie a importanței genelor sau influenței mediului, ambele sunt esențiale în conturarea copiilor noștri. Mi-a plăcut mult cum a sumarizat psihologul David S. Moore: nu contează atât de mult ce gene ai, ci ce fac ele. Iar ceea ce fac genele este influențat de mediul înconjurător.

Mai multe, aici:
How Genes Influence Child Development
Bobo Doll Experiment: Bandura’s Social Learning Study
Nature vs. Nurture: Do Genes or Environment Matter More?
The Influence of Genetics on Child Development 
Nature and Nurture 
What Drives Development? Nature, Nurture, and Reciprocal Relationships 
Genes do influence children, and acknowledging that can make schools better
Experiences can alter gene expressions
The End of Nature Versus Nurture – Behavioral Scientist