Dialogul sincer cu tine este probabil cea mai simplă și profundă conversație în viață. Multe răspunsuri și decizii vin din interior, dacă înveți să te asculți și să nu te amăgești. De la lucruri banale – am chef să fac asta sau nu – până la decizii importante – mai stau în relația asta sau nu. Și vorbește – dacă nu îți convine, dacă doare, dacă nu îți place cum te tratează cineva. Nu fă lucuri pentru a le face pe plac altora dacă tu nu te simți ok.

Asta vreau să o învăț pas cu pas, pe fetița mea, care acum nu are nici 4 ani.

O învăț pe fata mea să își asculte corpul

* Nu mânca o gură în plus dacă nu simți nevoia.
* Dacă simți că burtica e plină, ia o pauză.
* Dacă ai amețit când te-ai învârtit prea mult, așază-te în fund.
* Când te cațeri, nu te desprinde decât când simți că stai bine pe picioare.
* Dacă nu mai poți să respiri, dacă te doare într-o parte, oprește-te din alergat sau încetinește ritmul.
* Când te apleci în față pe o margine, simți în stomac dacă te apleci prea tare.
* Când simți în tine frică, dar ai curaj să mai vrei este adrenalina, e o senzație bună, care te duce înainte.

Mereu îi zic: tu știi cel mai bine ce îți spune corpul tău. Vreau să decidă ea când îi e foame și sete, când îi e frig sau cald. O voi încuraja să facă sport pentru că e cea mai rapidă și mai eficientă metodă de a învăța să fii în armonie cu corpul.

O învăț pe fata mea să își asculte sufletul

* Nu spune da, când tu simți că nu vrei.
* Dacă îți dorești să faci ceva, spune.
* E ok să fii supărată, nervoasă, iritată, agitată, fără chef.
* E ok să simți că te enervez, deși sunt mama ta.
* E ok să nu ai chef de anumite persoane – copii sau adulți.
* E ok să nu îți pese de anumite lucruri și tu știi ce e important pentru tine.

Vreau să știe ca uneori deciziile sunt la ea și să profite de asta, să nu îi lase pe alții să hotărască pentru ea, când nu e cazul. Să își ceară dreptul de a alege. La fel de bine, vreau să o învăț că există momente când suntem nevoiți să facem lucruri care nu ne convin și e ok să ne supărăm sau să ne înfuriem din cauza asta și, totuși, să le facem. Și poate, în final, nici nu va fi atât de rău cum ne imaginăm în momentul în care refuzăm cu tărie. Iar când asta nu reușește, să se replieze și să meargă mai departe cu încredere.

O învăț pe fata mea să spună ce simte

* Când cineva te face să te simți inconfortabil, spune.
* Când ești agresată, verbal sau fizic, vorbește despre asta.
* Când nu vrei, spune NU curajoasă.
* Când vrei, spune DA fără temeri.
* Când ceva te frământă, vorbește.
* Când ai greșit, nu îți fie teamă să recunoști.

Vreau să nu îi fie teamă să spună ce gândește, ce simte. Îi spun uneori că puterea stă în sufletul ei și îmi doresc să nu se simtă prea mică și, din cauza asta, să se lase umilită. Adulții îi tratează pe copii de sus, cu ton autoritar și jigniri aparent nevinovate – la grădiniță, la școală, pe stradă, acasă. Vreau să ia atitudine când i se vorbește așa. Să aibă încredere și să fie puternică. Am învățat-o să îmi spună și mie și o face, când simte iritare în ton (nu țip niciodată, nu mă răstesc la ea): nu îmi place cum îmi spui. Și îi mulțumesc când îmi atrage atenția. Știu că are dreptate.

O văd câteodată că își dorește ceva și parcă ezită să spună “vreau” sau “da”. O simt și încerc să înțeleg de ce se teme. Și îi arăt că nu are de ce să aibă rețineri, mai ales față de mine. O încurajez să spună ce crede și niciodată nu iau în râs ce îmi spune. Tot ce e important pentru ea e important pentru mine.

Când îmi spune adevărul și nu e cel mai plăcut lucru pe care vreau să îl aud, nu o critic.

Recent a spart borcanul cu pensule. Am crezut ca i-a alunecat când l-a luat, pentru că era cam sus, sau că l-a scăpat din mână. Am văzut-o cum s-a supărat, i-am zis că se întâmplă să mai spargem lucruri (cred că eu și soțul meu deținem recordul la spart pahare). Și, când am întrebat-o cum l-a spart, mi—a zis, simplu: l-am aruncat. Am reacționat cu calm, doar nu era să îi fac morală… Nici nu sunt sigură că discerne prea bine sticla de un plastic tare. Dacă țipam la ea, ce aș fi obținut? Cu proxima ocazie, o minciună.

Când vrei ceva și spui că nu vrei, când nu vorbești despre ce te frământă, când minți, când refuzi să îți asculți inima care urlă în tine, când corpul îți dă un semnal și îl ignori, ceva rămâne agățat în tine, care te trage înapoi. Îmi doresc ca fata mea să nu își lege singură greutăți, ci să îi fie bine cu ea însăși, să se cunoască și să se accepte, să își găsească puterea în ea. Să fie liberă.