Nasterea la Medlife. (2) Ce mi-a placut si ce nu mi-a placut.
Ce mi-a placut:
1. Doctorii. Profesionisti, impecabili. Pe dr. Dragos Albu il stiu de mult timp, ma asteptam ca totul sa fie sub control, nu am avut nicio ezitare, niciun semn de intrebare, totul a mers snur. Doar pentru el si numai pentru el, as mai naste o data la Medlife.
Doctorita neonatolog a fost, de asemena, foarte calda si draguta sa imi dea, din proprie initiativa, multe detalii. A fost, cumva, si consilierul meu in alaptare, sfaturile ei au fost foarte utile. A fost singura care a aratat empatie fata de o mama aflata la prima nastere.
2. Asistentele de pe sectia de ginecologie. Dragute tare, toate: cele care au asistat la nastere, cele de la ATI sau cele de la rezerve. Atente, calde, rabdatoare, m-au facut sa ma simt ingrijita si chiar rasfatata. Foarte empatice.
3. Infirmierele. Minunate. Sunam si veneau imediat. Ca voiam un ceai, ca nu ma puteam intinde sa deschid geamul, ca aveam nevoie sa anunte pe cineva sa imi scoata branula, ca le rugam sa imi aduca ceva de mancare, ele erau acolo si ma ajutau prompt.
4. Conditiile de cazare. Civilizat, mai mult decat decent. Curat. Este solutie de igienizat mainile in camera. Se face curat des, se arunca gunoiul. Mancarea e foarte buna.
5. Transparenta in privinta costurilor. Citisem despre suprize neplacute la externarea din diverse clinici private, astfel ca eram pregatita sa duc o lupta pentru dreptate. Nu a fost cazul, la final am platit cat stiam ca trebuie, factura reflectand toate analizele pe care le cerusem suplimentar.
Ce m-a dezamagit:
1. Asistentele din sectia de neonatologie. Pentru mine a fost un soc sa vad un comportament atat de arogant din partea unor asistente care lucreaza in sistem privat. Tonul rastit si lipsa de rabdare m-au lasat practic dezarmata. Pe cat erau de dragute asistentele de la ginecologie, pe atat erau de lipsite de empatie asistentele de la neonatologie. Se purtau exact cu condescendenta asistentelor din spitalele de stat, unde se cred mici Dumnezei.
Cateodata simteam ca fetita era proprietatea lor, iar eu le deranjam cu cererile mele. Nu au ezitat sa ma certe sau sa mi-o reteze scurt, daca asa au simtit nevoia.
De exemplu, intr-o dupa-amiaza, fetita mea nu voia nicicum sa se trezeasca sa manance. Pentru ca asa e, in primele zile unii copii dorm mult, peste 4 ore. Am chemat asistenta sa ma sfatuiasca daca trebuie trezita si ce as putea face in sensul asta. A incercat si ea, fetita dadea semne ca e interesata sa manance, dar a avut grija sa imi atraga atentia ca ar trebui sa ma descurc singura si ca ea nu are timp sa se duca la fiecare copil sa il trezeasca.
Alta data, in timp ce alaptam, o asistenta imi explica pe un ton agresiv ca trebuie sa vorbesc cu copilul. Eu eram la doua zile de la nastere, stresata maxim de cum sa il pozitionez, pentru ca tocmai ma admonestase ca tin cotul prea sus si nu relaxez umerii; nu prea imi venea sa spun cuvinte dulci, mai ales in prezenta unei persoane straine.
2. Lipsa de atentie la detalii. Cel mai uimitor moment a fost cand m-am dus sa imi iau fetita de la lampa, pentru ca avea icter, si, in loc sa imi aduca micuta mea blonda, au venit cu un baietel 🙂 Cred ca m-au confundat cu o alta mamica.
In alta zi am cerut sa imi aduca o camasa de noapte si, culmea, mi-au adus una care se trage pe cap si fara nasturi, in conditiile in care alaptam.
Oricum, camasile de noapte de la Medlife sunt enervante, pentru ca, daca au scai, in general nu stau inchise. Risti sa ajungi ca in filmele americane, sa ti se vada fundul.
Fetita avea manusi in maini; eu, personal, am o strangere de inima legata de aceasta practica. Astfel ca i le-am scos si i-am taiat unghiile. Una dintre asistente m-a certat, ca nu trebuia sa fac asa ceva, ca nu se taie unghiile in spital, din motive de siguranta (nu cumva sa fi taiat si din piele). Ca asa e procedura. Din pacate, nimeni nu mi-a spus despre asta. Poate un intro pe partea de safety si pe proceduri, in general, ar fi prins bine.
3. Nu stii cine ce face. In Medlife exista niste coduri de culoare pentru uniforme. Cand credeam ca le-am descifrat, mai rau m-am incurcat. Halate verzi, albe, grena… Niciodata nu stiam cu cine vorbesc, putea fi foarte bine o infirmiera sau un doctor. In zilele alea vine foarte multa lume in rezerva, fiecare face ceva sau vrea ceva de la tine, nu se prezinta si esti cam debusolat.
4. Spitalul nu e atat de baby friendly pe cat ma asteptam. A fost cea mai mare dezamagire. As fi trecut peste toate altele, poate si peste aroganta asistentelor de la neonatologie, daca ar fi fost mai deschise in a incuraja apropierea dintre mama si copil in primele zile, alaptarea la san si ar fi aratat ceva mai multa intelegere fata de mame.
Am ramas surprinsa: nu se preocupa sa iti arate cum sa pui copilul prima data la san, daca vin sa te ajute, sunt foarte agresive in a-ti manevra sanul, pe care il baga cu forta, dureros pentru mama, in gurita copilului. Nu mi-a artat nimeni cum se mufeaza corect copilul, cum se scoate corect sanul din gurita, cum se foloseste pompa de san (tare as fi vrut sa ii las lapte cat a stat la lampa, dar mi-a fost teama ca nu ma descurc cu pompa). Am avut noroc ca citisem multe inainte despre alaptat si am reusit sa nu fac ragade.
Baita demonstrativa este o cursa contra cronometru – este singura baie la care a plans copilul meu vreodata. De fapt asistenta isi vedea de treaba, turuia incontinuu, si eu trebuia sa fiu agera si sa prind din zbor ideile. Nu semana cu ce vazusem pe youtube, o baita, in spital (de stat), cu calm si grija.
Cand am vrut copilul cu mine peste noapte mi-au zis ca mai bine nu, sa ma odihnesc. Una dintre asistente, care a venit spre dimineata, mi-a zis ca sunt singura dintre mamici care nu doarme. Normal, imi tineam copilul la san si peste noapte. Nu stiu de ce normalitatea e ca o mama care naste sa doarma noaptea, timp in care copilul e hranit cu biberonul, cu lapte praf.
Exact in momentele in care copilul are atata nevoie sa fie langa mama lui, este privat de aceasta apropiere, separat de singura persoana pe care o cunoaste.
Deja se stia despre mine ca sunt cea care insista pentru alaptatul exclusiv, ma faceau sa ma simt “out of the picture”. De fiecare data cand luau fetita, suspectam ca ii dau lapte praf, insistam sa nu o mai faca si primeam niste fete lungi….
In timpul zilei tot trebuia sa cer sa imi aduca fetita. Dupa ce finalizau vreo operatiune (control, analize) nu mai aduceau inapoi copilul. Trebuia sa sun frecvent si sa cer sa vina.
Copilul statea, by default, la ele, nu cu mama. Ce faceau cu el nu era treaba mea.
Nu m-a invatat nimeni cum sa schimb un pampers. Ele schimbau pampersul, cand o luau pentru diverse, asa ca nu am avut treaba cu asta. Cand am cerut sa o aduca, la un moment dat, probabil nu apucasera sa o schimbe. Mi-au dat un pampers si crema de fundulet si mi-au atras atentia ca daca face caca va trebui sa o schimb. Si eu cum stiu ca face caca si cum schimb primul pampers din viata mea??? Se pare ca nu prea le pasa.
In concluzie…,
…daca ar fi sa repet experienta primei nasteri si nu as fi constransa de faptul ca doctorul meu e in Medlife, nu as mai alege acest spital. Poate, daca ar fi sa mai nasc o data, as opta pentru Medlife doar in ideea ca nu mai sunt atat de nestiutoare si ca as avea curajul sa fiu mai ferma. Dar parca tot am o strangere de inima cand ma gandesc la asistentele de la neonatologie… Mi-au lasat un gust amar pe care, la un an de la nastere, inca il simt.
nota: am nascut la Medlife in august 2014.
Buna!Din ce oras esti?si fetita mea are talus vargus si as cere a doua opinie..dar nu stiu la ce dr ar fi mai bine sa merg.
Din Bucuresti. Am fost la prof Jianu si am rezonat 100% cu domnul profesor.
Am nascut prin cezariana la Medlife Memorial Hospital in ianuarie 2022. Am platit pt cel mai scump pachet de nastere, 12.700 lei, care permitea internarea mea cu un insotitor in aceeasi rezerva care imi era destinata in exclusivitate.
Operatia de cezariana a fost programata in functie de medici, cei de la Medlife comunicandu-mi la ce ora sa ma prezint pentru internare. La data si orele stabilite, m-am internat, fiind imediat preluata pentru pregatirea inaintea operatiei.
Am ales sa ma internez cu sotul meu, conform celor stabilite in contractul incheiat cu Medlife, potrivit pachetului pentru care am optat.
Prima problema a intervenit chiar in ziua internarii. Rezerva nu era gata, desi eu m-am prezentat la ora stabilita cu Medlife. Cat eu am fost in operatie, sotul meu a fost nevoit sa astepte pe holurile spitalului 4 ore si putin fiindca rezerva nu era gata si nu s-a putut interna si acomoda in rezerva.
Referitor la aceasta rezerva, pe langa faptul ca a fost extrem de mica, iar mobilierul prezenta deteriorari, sotul meu care s-a internat cu mine nici nu a avut un pat al lui, a dormit pe o canapea incomoda.
Operatia a decurs in regula, medicul obsterician si cel anestezist au fost de nota 10. Insa sala de operatii a lasat de dorit la capitolul dotari. Masa de operatii a fost extrem de mica (abia am incaput pe ea, desi sunt normo-ponderala) si nici nu era stabila, s-a tot miscat in timpul operatiei.
Sectia ATI si ginecologie au fost ok, desi trebuie sa subliniez ca ar fi fost normal sa mi se faca toaleta de cel putin 2 ori pe zi dupa operatie, nu sa trebuiasca eu sa solicit tot timpul acest lucru (asa se procedeaza in mod normal, tocmai ca sa se evite dezvoltarea de infectii, avand in vedere ca pacienta proaspat operata nu se poate misca, nu isi poate face toaleta singura, iar sonda urinara se scoate dupa 24 de ore). Aceleasi mentiuni sunt valabile si in privinta ingrijirii plagii post-operator. A trebuit sa solicit eu expres, in mai multe randuri, sa mi se dea comprese sterile pentru rana si sa mi se dea cu betadina. Acest lucru nu mi se pare firesc, asistentele ar trebui sa stie ce trebuie facut, nu pacienta sa fie nevoita sa tot ceara ceea ce e normal si sa tot insiste, mai ales la cat bani dai pentru o nastere la privat.
In privinta sectiei de neonatologie, aceasta a fost cu adevarat jalnica. Medici incompetenti si neseriosi (enumar aici dr. Olteanu Raluca – Gabriela, dr. Cuzino Irina tocmai ca alte viitoare mame sa stie pe cine sa evite).
In primul rand, chiar anterior internarii, in cadrul consultului pre-natal, am spus clar si raspicat faptul ca viitorul bebelus are intoleranta la lactoza (antecedente familiare clare cu intoleranta la lactoza si care se mostenesc de catre copil), un lucru important de care trebuia sa se tina seama.
Dupa nastere, am repetat, de nenumarate ori, acest aspect, atat medicilor neonatologi care s-au perindat pe la mine, cat si tuturor asistentelor. Nu s-a tinut seama de intoleranta la lactoza a bebelusului si acesta a fost hranit cu lapte Hipp cu lactoza. Rezultatul a fost ca nou-nascutul (un copilas de o zi) s-a stricat rau de tot la stomac, a facut scaune proaste, acide si explozive, nu-stiu-cate pe zi, lucru foarte grav la un nou-nascut si care ar fi trebuit sa fie cunoscut de medicii neonatologi (cu atat mai mult cu cat mi-am racit efectiv gura tot spunandu-le ca bebelusul are intoleranta la lactoza).
De asemenea, nu am putut discuta cu niciun medic neonatolog de la cap la coada. In prima zi a venit dr. Olteanu Raluca, am obtinut informatii incomplete despre copil si apoi a plecat cu pretextul ca avea o urgenta si cu promisiunea ca va reveni ca sa terminam discutia inceputa. Nu a mai revenit si nici nu am reusit sa mai dau de acest medic, desi am telefonat de nenumarate ori pe sectia de neonatologie, tocmai in acest scop. Ulterior, vrand sa aflu informatiile minime si de bun-simt despre copil (greutate la nastere, lungimea, scorul Apgar, cu ce lapte e hranit, cat mananca la o masa, cate mese pe zi are, cate scaune face, daca are o stare generala buna etc.), a venit un medic care era de garda (deci nu imi putea da decat informatiile din fisa e observatie). In zilele urmatoare, nu am avut dialog cu acelasi medic neonatolog si am discutat ba cu un medic, ba cu altul si asta numai dupa multe solicitari exprese din partea mea.
Imediat dupa operatie si de indata ce am ajuns in rezerva, mi-au adus copilul la alaptat, desi eu nici nu ma puteam misca din pat si nici nu apucasem sa ma dezmeticesc (era primul copil). Nu mai discut ca nu aveam nici un pic de lapte (tocmai fusesem operata si nu se instalase lactatia), dar asistentele nici macar nu s-au obosit sa ma ajute sa imi puna copilul in brate, ci l-au lasat pur si simplu in patutul lui de parca eu as fi putut sa ma ridic din pat, sa ma duc pana la patutul lui, sa il ridic si sa il iau in brate?!
Cand am solicitat asistentelor ca sa ma ajute sa imi puna copilul la san, atitudinea lor a fost ca sunt deranjate de aceste solicitari.
Punctul culminant a fost atins cand a venit o doamna consilier in alaptare, extrem de „competenta” cu o atitudine de scarba totala fata de orice dialog pentru subiectul „alaptare”, desi se pretindea consiler pe asa ceva. In afara de faptul ca nici nu s-a invrednicit sa imi dea vreun sfat sau sa imi raspunda intrebarilor (a se sublinia ca eram la prima sarcina), butonand telefonul in tot acest timp, atitudinea dnei consilier de acreala si scarba a culminat cu afirmatia acesteia ca se grabeste si in cateva minute a si plecat din rezerva, lasandu-ma acolo cu copilul. Vin si ma intreb, retoric si cu gust amar, pentru ce am platit atatia bani cu atatea optiuni incluse in pachetul de nastere?! Dupa opinia celor de la Medlife, pretul includea neglijenta, incompetenta, nepasarea si dispretul celor de la sectia de neonatologie.
In ziua externarii, s-a atins un nou nivel al nesimtirii, de data aceasta din partea managementului (conducerii administrative) a spitalului.
A fost informata ca trebuie sa eliberez rezerva la orele 12. Ca un om civilizat, care intelege ce inseamna punctualitatea si organizarea, la orele 11:40, aveam deja lucrurile impachetate, eram imbracata in hainele de strada si gata sa eliberez rezerva, asa cum mi s-a cerut. Surpriza neplacuta a fost mare cand am constatat ca se fac orele 12 si nu primisem nici fisa mea de externare, nici fisa de extenare a copilului, desi telefonasem din timp ca sa le spun sa intocmeasca fisele de externare fiindca la orele 12 voi elibera rezerva. Am asteptat imbracata, cu bagajele facute, inca 2 ore si jumatate pe medicul neonatolog Cuzino Irina pentru cateva informatii necesare externarii, desi am telefonat in numeroase randuri ca sa intreb ce se intampla, de ce dureaza atat si cand ma voi putea externa (cu sublinierea ca rugasem pe mama sa vina la spital cu masina ca sa ma ia la orele 12, deci si ea a fost nevoita sa astepte pe holuri 2 ore si jumatate). Intarzierea asta probabil explica de ce, cu 3 zile inainte, la internare, nici rezerva mea nu era gata si sotul a asteptat pe holuri 4 ore. O bataie de joc!
Cand m-am externat, intr-un final, si am ajuns acasa cu copilul meu in varsta de 3 zile, am simtit ca se prabuseste totul. Imediat cum am ajuns acasa, copilul a facut inca 3-4 scaune proaste, explozive, avea burtica facuta pacuta praf si avea un eritem fesier de care nu mi-a zis nimeni si pe care nu aveam cum sa il descopar in spital cata vreme el era schimbat de asistente. Avea la fund si pe scrot efectiv rana, totul era carne vie. Este greu de descris ce simte o proaspata mama, operata de 3 zile, cu operatia care inca durea groaznic, sa isi vada copilul nou-nascut in halul in care mi-am vazut eu copilul… si asta dupa ce am ales sa nasc intr-un spital particular si sa platesc o suma de bani considerabila tocmai in speranta unor conditii bune si a existentei unei griji pentru pacient, a unui tratament bun si a unei conduite profesionale la cel mai inalt nivel.
In ziua externarii, ajunsa acasa cu copilul in starea pe care am aratat-o, am sunat la spitale, la ce medici cunosteam ca sa reusesc sa imi salvez copilul.
Pe scurt, era sa imi moara copilul de 3 zile din cauza ca „profesionistii” de la Medlife nu au avut grija de el, desi eu le-am spus clar despre orice problema aveam cunostinta in legatura cu antecedentele medicale ale familiei si am insistat sa aflu detalii despre copil!! Medicii neonatologi de la Medlife Memorial Hospital sunt niste inconstienti criminali. Nu as mai merge vreodata la Medlife si nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu, de aceea am si ales sa imi impartasesc povestea!!!
Îmi pare foarte rău că ai trecut printr-o experiență atât de tristă într-un spital privat. Și, de asemenea, sunt dezamăgită că multe aspecte pe care le-am semnalat (abordarea lipsită de empatie de la neonato, în cazul meu) nu s-au remediat, ba, din contră, pare că e din ce în ce mai rău, chiar grav 🙁 Sper că tu și bebelușul sunteți bine și liniștiți.