Crăciunul e despre a dărui, nu a primi
Nu știu cum am ajuns să ne gândim atât de mult la ce primim de Crăciun. Copiii noștri fac liste lungi cu jucării sofisticate. Iar noi ne dăm peste cap să aibă cadouri de toate felurile sub brad. Dar Crăciunul nu e despre asta. Este despre a fi alături de cei dragi, despre a descoperi bucuria când sufletele sunt aproape, și, ceea ce omitem, despre a-i ajuta pe cei care nu au.
De altfel spiritul Crăciunului de aici a pornit, de la ideea de a face cadouri copiilor săraci. Însă treptat – treptat sărbătoarea a devenit un pretext de a cumpăra mai mult și mai mult. Mai scump și mai scump. Pentru noi.
Spunem că vrem să îi învățăm pe copii despre spiritul lui Moș Crăciun și ne mândrim că noi, adulți fiind, credem în Moș Crăciun, în spiritul lui generos. Dar, în realitate, tot ce le spunem copiilor despre Moș Crăciun este legat de ce cadouri vor primi, mai ales dacă sunt cuminți. Nu e nimic aici legat de generozitate.
Anul ăsta am zis că fata mea e mică, la doar 2 ani, să înțeleagă prea mult din tot ce înseamnă Crăciunul. Deși, dacă judec prin prisma unui nou salt pe care l-a făcut, în care deodată știe și înțelege mai mult, cred că nu era devreme. Însă de la anul vreau să o învăț despre Crăciun vorbindu-i mai mult despre bunătate și empatie, decât despre câte cadouri va primi. Cu riscul că o să distrug conspirația țesută cu atâta dibăcie de cei din jur despre povestea lui Moș Crăciun care aduce cadouri sub brad. Dar asta e o altă dezbatere, prea lungă și prea controversată.
Vreau să o învăț să nu treacă nicio sărbătoare fără a trimite un cadou unui copil aflat în suferință. Vreau să mergem să îi alegem împreună cadoul. Vreau să înțeleagă că sunt copii care nu au, care ar vrea, care nu pot. Care nu au nicio șansă.
Vreau să o învăț că nu are nevoie de tot ce vede în reclamele de la televizor. Că “vreau aia”, “vreau tot” nu înseamnă, de fapt, nimic. Dar sunt conștientă că nu voi reuși asta cu morală și predici, ci deschizându-i sufletul spre cei din jur, făcând-o mai bună, mai empatică, mai generoasă. Iar Crăciunul este una dintre cele mai potrivite ocazii.
Crăciunul nu e despre a primi, ci despre a dărui, despre mici bucurii care să umple sufletele. Crăciunul nu e despre noi, ci despre ceilalți.
Fetita mea de 4 ani jumate a facut asta singura anul acesta. Probabil influentata de discutiile de pana acum si de faptul ca atunci cand a avut am incurajat-o sa ofere si altora. Am pregatit si un pachetel shoe box pt dus la gradi, care apoi a ajuns la un orfelinat, dar cea mai mare bucurie a mea a fost cand a decis sa pregateasca pachetele cu toate dulciurile pe care le-a primt…..5 pachetele (se exagereaza cu dulciurle de Craciun) si sa le dea altor copii care nu au. Inca imi cere sa facem pachetele si sa gasim copii carora sa le dam. 🙂
Nu pot sa zic ca ea nu a primit cadouri….poate chiar prea multe, dar asta a fost bucuria noastra. Iar ea oricum a cerut mult mai putin decat a primit…..muuuult mai putin. Dar bunicii si matusile si unchii sunt multi si se aduna. Acum as vrea sa incerc sa vorbesc cu ea despre a darui din jucariile ei. Si cred ca voi reusi. Copiii sunt mult mai buni si mai inimosi decat credem noi. 🙂
Foarte buna lectie legata de dulciuri, am sa o pastrez pentru ocaziile viitoare. Si noi dam cam tot ce nu mai foloseste si incerc sa o invat ca si ceilalti copii se bucura de ce primesc, intocmai cum s-a bucurat si ea.