Azi este ziua internțională a îmbrățișărilor. Este doar un pretext să ne amintim că mesajul cel mai cald și din suflet pe care îl putem adresa unui om este să îl strângem sincer în brațe.

Să ne ținem copiii în brațe. Nu uităm în nicio zi să ne ținem copiii în brațe și să îi iubim și să îi drăgălim, să le spunem că ne sunt dragi, că sunt frumoși și deștepți. Dar când fac ceva ce nu ne place devenim impasibili și duri, distanți și aparent nepăsători. Dacă ne-am așeza la nivelul lor și le-am vorbi cu calm, le-am arăta că îi înțelegem și i-am strânge în brațe, ar fi mult mai receptivi la ce le-am spune. Și cât de puternici ar deveni, de fapt, dacă atunci când ar plânge, răniți în suflet de alți copii, sau loviți la locul de joacă, ne-am abține să nu le zicem lasă că trece și i-am cuprinde în brațele noastre. Eu îmi îmbrățișez copilul e important, dar nu e suficient. Contează la fel de mult (dar nu în bine) și momentele în care copilul nostru are nevoie de o îmbrățișare și noi refuzăm să i-o dăm, din varii motive: nu ne dăm seama; nu vrem, prefăcându-ne supărați; nu vrem, să nu se învețe răsfățat; nu vrem, pentru că vrem să părem duri în fața celorlalți etc etc.

Să ne ținem iubiții în brațe. Nu uităm în nicio zi să îi atragem atenția partenerului nostru că a lăsat dezordine, că nu a făcut aia sau că a făcut așa și trebuia altfel. Dar uităm să mergem înspre el și să îl luăm, simplu, în brațe. O relație suferă, mai ales după apariția copilului, din cauza că se răresc lucrurile făcute împreună, atingerile fizice, timpul în doi. Poate nu mai avem timp să petrecem o dumincă leneșă unul cu altul, făcând lucruri mici și lipsite de sens. Nici nu îndrăznim să ne imaginăm că ne-am putea trezi dimineața surprinzându-ne că facem ceva măreț și neașteptat. Nu mai avem timp să ne coordonăm orele de masă și de somn. Trebuie să facem mai mult loc în timpul nostru zilnic pentru iubit, pentru gesturi mici, care contează. Îmbrățisările chiar le putem strecura în programul nostru aglomerat și calculat. Gesturi de afecțiune premeditate? Timpuri extreme cer măsuri extreme.

Așadar, să trecem la treabă. Avem de îmbrățișat câteva persoane dragi. Zilnic. Oricând. Oircât.