Știu, draga mea, sunt cea mai bună prietenă. Mi-o zici când mă aștept mai puțin, cu cea mai drăguță voce din lume. Este declarația ta de dragoste de fetiță de aproape 3 ani. Dar mai știu că tare ai vrea să fac unele lucruri altfel, mai mult cum îți dorești tu. Nu îți dai seama cum să definești ce simți, pentru că încă nu ți-ai clarificat varietatea emoțiilor. Îți spun eu ce e asta: te enervez. Uneori te enervez atât de tare și te îmbufnezi și te superi încât îmi arunci, cu revoltă, un: ”nu mă mai joc cu tine niciodată” Așa simți când:

Te întreb de cinci ori dacă sigur nu vrei o gură din salata de vinete, deși am auzit de prima dată că ai zis nu și știu că nu mănânci vinete.

Te întreb de o mie de ori pe zi dacă nu ți-e foame sau dacă vrei să mănânci ceva.

Te anunț că trebuie să speli dinții când tu, trezită recent, ai un imens chef de joacă.

Îți zic că trebuie să mergem la Carrefour la cumpărături și tu nu ai chef de ieșit din casă.

Îți amintesc că trebuie să pieptănăm părul – cea mai plictisitoare activitate, în opinia ta -, și că regula pentru părul lăsat liber este ca bretonul să fie prins.

Îți spun că e timpul să schimbăm pampersul și insist.

Te anunț că e ora de culcare. Și că nu mai mănânci și nu mai bei nimic. Și nu ne mai jucăm cu figurinele. Și nu mai aprindem lumina.

Nu mă joc cu tine pentru că trebuie să întind hainele pe balcon.

Uneori vorbesc și cu tati și nu sunt toată a ta.

Insist să te îmbrac mai gros, deși îmi spui că nu îți este frig.

Te întreb ce vrei și tot mai arunc o întrebare gen “ești sigură?”

Îți spun că în curând nu o să te mai pot duce în brațe.

Îți spun că ești mică, deși tu ești mare.

Îti amintesc că nu poți să bei lapte cu cacao seara și nici lapte după măr.

Te anunț că mâine e luni și merg la serviciu.

Nu fac ce te-ai aștepta tu să fac, chiar dacă nu mi-ai spus.

Stau lângă tine când ești nervoasă și nu plec în camera cealaltă.

Nu înțeleg nicicum câteodată cuvântul pe care mi-l zici de trei-patru ori.

Te enervez de multe, prea multe ori într-o zi. Uneori cu bune intenții, alteori din lipsa de autocontrol (a mea), câteodată pentru că sunt prea rigidă, deseori din dragoste. Știu că pe unele le treci repede cu vederea, pe altele le pui tare la suflet și mai știu că mă ierți mereu. La sfârșitul zilei, când punem capul pe pernă și mă chemi să stau pe perna mea sau te inviți pe a mea mă simt, negreșit, cea mai bună prietenă.