Ca să fii în formă trebuie să muncești. E greu și nu există scurtături.
Fac destul de mult sport în ultima perioadă, cam 6 zile din 7. Timp pentru mine, care îmi fură din timpul pentru mine. Nu mai am timp să îmi pun ordine în gânduri pentru aici, pe blog, să citesc pe cât aș vrea, să mă ocup de haosul din casă.
Vestea bună e că, încărcată de endorfine, sunt ușor mai relaxată și mai închid ochii în jur și încerc să abordez situația puțin câte puțin. Pentru că nu mă mai simt doborâtă psihic de ideea că nu am timp să fac lucruri prin casă, am început să mai fac lucruri. Nu mai am un coș plin cu haine de spălat. Într-o zi mi-am făcut curaj să gătesc – am mai scris că soțul meu este “le chef” de când am născut. În altă zi am reușit să îmi fac ordine în dulap, că a venit vara (un soi de vară) și eu nu îmi rearanjasem colecția de toamnă-iarnă pe rândurile din spate.
Vestea și mai bună e că am reînceput să am respect față de mine și de corpul meu. Eram “out of love” și deși știu toate teoriile din lume despre cât de important e să fii ok cu tine, respectul de sine în cazul femeilor – nu știu la bărbați – începe cu a te simți cât de cât ok cu ce vezi în oglindă. Stima de sine nu vine din senin, pentru că ți-ai propus să te resetezi mental. Începi să te apreciezi când faci ceva concret pentru tine. Mișcarea este acel ceva care funcționează garantat.
Problema la mine este că devin obsedată. Am mai trecut prin asta acum câțiva ani, dar atunci am rămas însărcinată și m-am vindecat de obsesie. Nu e rău să te pasioneze ceva, dar câteodată sunt atât de agitată de parcă sunt fata mea de 5 ani – număr orele până dimineață, nu mai am răbdare până vine următoarea zi de mișcare…
Sunt într-un apogeu al dorinței de a fi în formă și nu are legătură cu venirea verii, beach body etc. Nu sunt nerăbdătoare să văd marea sau piscina cât mai des în vara asta. Nu îmi doresc gifuri cu picioare sexi la plajă. În plus, dacă voiam beach body în vara asta, mă apucam cel puțin de anul trecut.
Sunt într-o formă psihică bună și câteva conturi cu inspirație de pe instagram mi-au dat un push de care aveam mare nevoie. Am găsit un super program și niște mame super fit care se țin de el cu consecvență. Sunt în punctul în care știu că am ales ceva ce mi se potrivește, pentru că mi-a dat un reset al modului în care abordez mișcarea.
Ce știu acum:
1. Nu mi-am mai propus să slăbesc, în primul rând.
Ok, îmi doresc să mă îmbrac cu toate hainele pe care le păstrez și care cândva îmi veneau. Să încap în hainele mici pe care mi le-am cumpărat în ideea că mă vor motiva să slăbesc. Dar pierderea kilogramul nu mai e scopul suprem. Vreau să fiu mai puternică și mai în formă și știu că efortul care mă va conduce la asta mă va ajuta și să pierd din greutate. Slab nu înseamnă în formă. Slab nu înseamnă tonifiat. Slab nu înseamnă sănătate. Slab nu înseamnă stare mentală bună. Cuvântul cheie este fit. Restul vine de la sine.
2. Dacă vrei rezultate, trebuie să fii consecvent. Foarte consecvent.
Aplicația mea de alergat îmi arată că în cei cinci ani, de când am născut, am tot alergat. Însă mi-a lipsit consecvența. Uitându-mă la nivelul efortului pe care îl fac acum și știind și cât de mult sport făceam înainte de a rămâne însărcinată, e clar că, alergând când și când, uneori mai frecvent, alteori mai rar, în acești 5 ani am stat sub nivelul necesar pentru a declanșa vreo schimbare.
Show up every day. Cam asta spun toate aceste wonder woman, instagram mom stars pe care le urmăresc și care m-au inspirat în abordarea mea. Majoritatea se trezesc la ora 5, zi de zi, pentru a face mișcare. Eu adorm pe la 2, astfel că mi-ar fi imposibil să îmi încep ziua la 5, dar seara, am timpul meu special de mișcare. La începutul săptămânii mă organizez mental, în funcție de ce am la serviciu, ca să știu când îmi iau ziua de odihnă și cum îmi structurez activitățile.
Săptămâna trecută a arătat cam așa:
Luni – rest
Marți – pwr chest&triceps
Miercuri – bouldering (cățărat la sală)
Joi – pwr legs
Vineri – pwr arms&abs
Sâmbătă – running & back&shoulders
Duminică – pwr abs
I show up. Pentru că îmi place, dar și pentru că trebuie. Punct.
3. Nu trebuie să fie totul perfect
Pentru o persoană autocritică, mereu în competiție cu sine, cum sunt eu, e o lecție grea. Dar am învățat că unele lucruri se obțin mai greu, altele – deloc, și asta nu e neapărat o tragedie. Există zile mai bune și mai puțin bune. Important e ca atunci când ceva nu merge, să continui, să te întorci de unde ai rămas, nu să aluneci pe panta excepțiilor sau să abandonezi cu disperare.
Azi am mâncat pe fugă, aiurea, mult, cam tot ce nu ar fi trebuit? Mâine mă întorc la programul meu obișnuit. Azi am fost catastrofă la alergat, nu s-a legat nimic? Data viitoare poate voi fi mai în formă. Dar nu mă opresc. Respect cât pot regula de bază: Show up every day – azi poate mai fără formă, mâine – la capacitate maximă. Per ansamblu, va da cu plus.
Închei cu o idee care mi s-a agățat în minte: nu există shortcut pentru a fi în formă. E un singur drum și acela nu e ușor. Schimbările nu vin repede. E de muncă. E cu răbdare. E foarte greu. E cu ups & downs în mod frecvent. Dacă ar fi ușor, am fi toți super pachete de mușchi plimbându-se pe stradă.
Las, pentru inspirație o parte dintre conturile pe care le urmăresc. Programul se numește pwr (adică power), este disponibil pe Sweat app (contra cost).
@kelseywells – inițiatoarea pwr
