Am văzut multe mame care întreabă: cum îi spun copilului meu că…. Întrebările sunt, cel mai adesea, despre ceva ce l-ar întrista pe copil, în special despre moartea cuiva drag – un bunic, animalul de companie etc. Primul meu răspuns, și vine în minte direct, formulat cuvânt cu cuvânt în gând, este: spunându-i adevărul. Pur și simplu, spunându-i ceea ce știm și noi. Copiii au o capacitate de înțelegere și de acceptare diferită de a noastră. Ce le spunem că vedem și credem noi nu este neapărat ce văd și cred ei. Simțim diferit. Să avem discuții directe, pe teme sensibile reprezintă șansa noastră să facem normalitate din ideile despre care nouă ni se pare greu să vorbim. Oamenii mor, animalele de companie mor, nu se transformă în stele. De fapt nimeni nu știe ce se întâmplă cu sufletul lor. Le putem spune copiilor exact ce știm și noi. Vor accepta. Poate vor pune întrebări și ne va fi greu să le explicăm, privind dinspre suferința noastră. Dar ei au dreptul și au nevoie de răspunsuri, de adevăr, la fel ca orice ființă umană.

Dacă evităm subiectele dificile sau neobișnuite cu copiii noștri avem toate șansele să îi ducem în direcția preconcepțiilor noastre și să îi încărcăm pe viață cu tabuurile care ne marchează de generații. Ce ne costă să rupem lanțul? O discuție sinceră, eliberatoare. E mai greu de dus pentru noi, părinții, decât pentru copil. Beneficiul este major: mai punem un pic de încredere, autenticitate și deschidere spre dialog în relația cu copilul nostru.

Dumnezeu, sex, moarte, LGBT, violență, droguri, agresivitatea limbajului – trebuie să le explicăm copiilor cum stau lucrurile. Le vor afla oricum din altă parte, poate e mai bine să aibă perspectiva clară pe care le-o putem da noi, atunci când apare subiectul în discuție. Sunt lucruri care se întâmplă în viața noastră, în comunitatea noastră, în lume. Nu le putem ascunde evitând să le discutăm. Cu cât vorbim mai natural despre subiectele considerate tabu, cu mintea și inima deschise, cu atât ei le vor integra mai normal în cunoștințele lor despre lume și le vor aborda dintr-o perspectivă echilibrată.

Dar ce zic eu despre subiectele astea grele. Unii dintre noi, părinții, nu vrem să știe copiii că adulții se mai și ceartă, că nu suntem supereroi la serviciu, că mai și greșim, că plângem când suferim prea tare, că ne este frică etc

Zilele trecute am avut o reală provocare în a vorbi despre subiecte pe care nu le ating în mod curent în discuțiile cu fata mea, de 7 ani. Nu sunt subiecte grele, doar neobișnuite, care te fac să te arăți cum ești. Am jucat o parte dintre jocurile “The funny brand”, concepute și distribuite de Alex Zamfir (www.celmaibuntata.ro). Sunt niște cartoline simpatice, cu întrebări la care pot răspunde toți membrii familiei. Este o ocazie nemaipomenită să reflectăm la ce ne place și ce nu ne place, ce ne provoacă, ce am face dacă… etc. Le găsiți pe toate aici, pe site-ul The Funny Brand. Sunt o modalitate perfectă de a petrece seri amuzante în familie sau cu prietenii și un pretext ideal pentru a ne cunoaște mai bine unii pe alții și, de ce nu, de a fi mai sinceri în conversațiile pe care le avem. Vi le recomand din tot sufletul pentru un reset al rutinei de familie. Un fel de antrenament pentru sinceritate.