Pe grupul părinților de la școală, o mamă cere mereu temele ”pentru verificare”. Să verifice dacă fetița sa a notat corect / complet temele pe care le-au primit la clasă.

Intenția este bună. Orice părinte își dorește să se asigure că totul e ok la școală și copilul nu trece prin dificultăți, cum ar fi să fie admonestat că nu și-a făcut toate exercițiile avute ca temă, în cazul unui control.

Notatul temei în caiet în momentul în care învățătoarea anunță temele este un gest de responsabilizare a copilului. Trebuie să știe că este un moment important în care să fie atent, să ia notițe în baza a ceea ce i se spune și să știe acasă să verifice ce temă a primit.

„Pentru verificare” denotă lipsa de încredere față de capacitatea copilului de a-și nota tema. În plus, este cea mai bună metodă de a îl susține în a nu mai acorda atenție maximă la notarea temei, pentru că, oricum mama verifică pe wapp cu doamna învățătoare. Inclusiv fata mea, dacă nu și-a notat tema spunând că nu a auzit pentru că era prea gălăgie în clasă, îmi spune relaxată ”oricum o să le vezi pe grup”. Continuând, probabil e gălăgie când învățătoarea anunță tema tocmai pentru că toți copiii știu că vor primi tema pe wapp.

Dacă am acorda credit copiilor noștri, fără să fie nevoie să îi verificăm, am vedea că sunt perfect capabili la clasa 1 să își noteze tema pentru acasă. Poate în unele zile nu notează tot, poate omit anumite detalii, cum ar fi că trebuie să scrie pe caietul mic și nu în caietul de exerciții, poate uită că mai au și un text de copiat. În contexul în care îi susținem pe copii și le arătăm că nu se termină lumea dacă s-au dus cu tema făcută incomplet și că orice acțiune este perfectibilă în timp, vor deveni din ce în ce mai atenți la notarea temei.

Verificarea, dincolo de semnalul negativ pe care îl dă copilului, este făcută mai mult pentru confortul părintelui. Să fie liniștit, pentru că nu-i așa, nimic nu e mai important pe lumea asta decât tema de la școală. Încă o ocazie să mai construim la ideea că la școală trebuie să fim perfecți, impecabili. Că o omisiune este un eșec. Iar părinții își doresc copii perfecți acasă și, mai ales, la școală. Pentru foarte mulți părinți, prestația de la școală este ceea îl definește cel mai fidel pe copil. Prestația de la școală reflectă cât de buni părinți sunt. Dacă este dublată și de cursuri și meditații după ore, deja calitatea de părinte bun este indiscutabilă.

Dacă ne uităm la evoluția sistemului de educație la nivel global, este clar că va veni un moment în care educația formală, lineară, așa cum o știm – ciclu primar, gimnazial, liceal, facultate, masterat și, mai nou, doctorat – nu va mai avea valorea de astăzi. Va conta mult mai mult educația alternativă, diplomele practice de formare, credite acumulate din diverse cursuri și certificări, implicarea în proiecte opționale, alternative, practice. Cu cât îi încurajăm pe copii să fie mai adaptabili și flexibili, să știe ce vor și ce le place, cu atât le asigurăm succesul pentru viață. Succesul în cariera nu mai este de mult timp egal cu succesul în viață – de fapt nu a fost niciodată așa, dar acum este mult mai vizibil. Succesul nu va mai fi egal cu cât de bine ne facem tema la școală și performăm în testele Comper de la grupa pregătitoare.

Copiii noștri cresc perfecți adaptați la noul sistem – exact așa cum nu ne place, cu youtube, tiktok, instagram, aplicații de toate felurile, VR, jocuri pe consolă. Tot ce credem noi că le dăunează nu e chiar atât de nociv pe cât percepem. Nu ne dăm seama câtă creativitate, independență, și chiar emaptie și înțelegere despre lucruri elementare despre viață își iau din filmulețele alea de pe youtube. Desigur, sunt și multe nebunii, dar rolul nostru este să îi ajutăm să învețe să filtreze, să își dezvolte gândirea critică. Pentru asta trebuie să fim prezenți lângă ei, să avem dispoziția să intrăm în lumea lor, să îi ascultăm. Să le explicăm cum să interpreteze ceea ce văd, inclusiv ceea ce nu ne place din ce văd. Este un efort constant. Din păcate, pentru mulți părinți e mai ușor să limiteze accesul la tehnologia dăunătoare decât să facă acest efort. Este mai ușor să îi devieze de la drumul lor și să îi aducă pe drumul clasic și cunoscut al temei de școală făcute impecabil. Nu am nimic împotriva temei impecabile, ci resping obsesia în sine pentru a asigura perfecțiunea temei. Unii părinți nu mai văd nimic legat de copilul lor dincolo de școală. De exemplu, o altă mamă deschide mereu conversația, când ne vedem, cu ”Oare ce teme le mai dă și astăzi?”

Copiii noștri se pregătesc pentru o altă lume, nu pentru lumea pe care noi am trăit-o și o trăim și pe care credem, greșit, că trebuie să o replice. Copilăria lor, adolescența lor nu sunt cum au fost ale noastre. Desigur, există emoții, întâmplări, trăiri comune, dar au și alte preocupări pe care noi nu le-am avut și trebuie să acceptăm că fac parte din viața lor. le respingem și le interzicem pentru că nu le cunoaștem, nu știm să le gestionăm și ne e frică de ele. Ne găsim diverse argumente pentru a-i reține în confortul nostru: că este mai sigură lumea așa cum o știm, că avem valori etc etc. Să fim riguroși, dar nu rigizi. Atitudinea conservatoare ne blochează să vedem că lumea în care trăiesc azi copiii noștri este o poartă deschisă spre multiple oportunități.

Copiii noștri au o lume la picioare. Dar au nevoie de câteva precondiții, printre care:

1. Să ne asigurăm că noi, ca părinți, avem o viziune, privim în viitor și ne preocupăm de dezvoltarea noastră personală.
2. Îi echipăm pe copii cu capacitatea de a discerne, cu gândire critică, îi învățăm că au opțiuni și că pot să facă alegeri, că nimic nu este predeterminat, să întrebe de ce? și să găsească argumente.
3. Le dăm copiilor noștri credit. Să simtă că pot să se descurce singuri, că pot să greșească, că pot să reacționeze cum simt, că pot să spună ce cred, că suntem lângă ei fără să îi judecăm. Fără să îi verificăm.

În fiecare zi în care văd pe grupul de wapp mesajul ”puteți să ne dați temele, pentru verificare” simt o undă de tristețe.