Copilului nu îi pasă
Tindem să dăm importanță anumitor lucruri pe care copilul nostru le ignoră sau de care nu îi pasă. Noi ne panicăm, ne irităm, certăm, apostrofăm, luăm măsuri, creăm temeri, generăm surse de neplăceri și preconcepții.
Mă uit la mine, am preluat astfel de constrângeri de la părinții mei și pe o parte dintre ele îmi dau seama că am început să le transmit fetiței, la care mai adaug altele, dobândite de mine în cei 39 de ani de existență. Încerc să mă scutur de ele, conștientizându-le și controlându-mă. Aici îmi e de un mare ajutor și soțul meu, care are grijă să îmi atragă atenția, mai în glumă, mai în serios.
Ideea articolului mi-a venit într-o dimineață, când am văzut-o pe fetița noastră dormind mai mult pe lângă pat (saltea). Am vrut să o ridic, dar am ezitat, pentru că mi-am dat seama că aș fi trezit-o, cu siguranță. Și m-am gândit: de ce aș ridica-o pe pat?? Îi pasă??
Copilului meu nu îi pasă
- că doarme în poziții ciudate, pe lângă pat sau pe unde se nimerește
- că e învelit sau dezvelit
- că îi vine apă în ochi la baie
- că se udă când se joacă cu apă
- că se murdărește de carioci, acuarele, că îi ajunge nisip în păr și plastilină sub unghii
- că zboară o muscă prin casă
- că trebuie să adoarmă de prânz repede pentru că am planificat lucruri la ora la care trebuie să se trezească
- că pune mâna pe un gândac
- că trebuie să meargă într-o vizită de curtoazie
- că trebuie să dea bine în fața anumitor persoane
- că a întâlnit un copil rom la locul de joacă
- că are jucării scumpe, pe care nu trebuie să le strice, dar că poate să facă ce vrea cu chinezăriile
- că mie mi se pare mai educativă o jucărie decât alta
- că nu a mai mâncat carne de vită de două săptămâni și vrea orez în fiecare zi
- că se uită lumea intrigată sau amuzată când merge desculț pe aleile din parc
- că merge în patru labe prin casa scării, până la lift, să se amuze, făcând pe bebelușul
- că e disproporționat să se alăture unui grup de joacă cu copii de 6-7 ani
- sigur mai sunt multe altele, apar în fiecare zi, trebuie doar să le remarc.
Revin la întrebara cheie: e o problemă de siguranță sau de sănătate? Nu. Atunci să nu îmi pese nici mie.