Lupta mamei cu prejudecățile
După ce am născut, am descoperit o nouă perspectivă în relația cu oamenii: conflictele pe bază de principii. Nimeni nu vrea să cedeze și să accepte că există puncte de vedere diferite și că, în final, în viața asta cam toți facem, de fapt, cum ne taie capul (sau inima). Eu sunt, la bază, o persoană împăciutoare, care încearcă să îi ia pe oameni așa cum sunt și nu vreau să simtă că le-am impus eu ceva și, în contraofertă, încerc să nu reped un sfat sau o părere contrară când mi se oferă, în special din partea persoanelor care nu îmi sunt apropiate. Prefer să le aud și să nu țin cont de ele. Când vine vorba de copil, pffff, e cu totul altceva…
Parcă toți oamenii din jur au o misiune în a contribui la creșterea copilului tău și parcă rar au ceva de spus când sunt în acord, însă au păreri categorice și vocale, în dezacord. A fost cumva un șoc pentru mine să constat că trebuie să am o armă de apărare puternică să lupt cu sfaturile cu care nu rezonam. În plus, am căpătat la rându-mi îndârjirea de a-mi justifica deciziile și de a arăta că ce fac e alegerea mea pe care am luat-o având în spate niște argumente și asta cred că a fost o mare greșeală. Acum nu mai duc conflicte care nu sunt ale mele.
Let it be și Let it go – astea sunt sfaturile pe care le-aș da oricărei proaspete mămici. Nu prea poți să ignori, mai ales când este vorba despre copilul tău și te cam ia valul, dar, totuși, lasă-le să treacă pe lângă tine și nu irosi energia în conflicte care te consumă, oricum energia ta e pe minus după ce naști. Eu nu am procedat așa. Din păcate.
Iată ce sfaturi am primit frecvent, în dezacord cu modul în care am procedat eu:
Dă-i apă bebelușului, trebuie să se hidrateze. Dacă îi e sete? Cu versiunea: dă-i un pic de ceai.
Nu, bebelușii nu au nevoie de apă. Fetița mea hrănită exclusiv la sân, la cerere, primea lapte de hidratare, mai apos, când începea să sugă, și lapte mai cosistent, în partea a doua. Nu are rost să umplem stomacul prea mic al bebelușului cu lichide care nu îi aduc substanțele de care el are atâta nevoie și pe care laptele de mamă le conține și să îi dăm și programul de supt peste cap, zăpăcind mecanismul de producere al laptelui matern, care funcționează pe principiul cerere – ofertă.
Pentru calmarea durerilor de burtică, am băut eu ceai de stimulare a lactației, care conține cam aceleași plante, nu bebelușul.
Poate nu se satură, dă-i completare. Când începi să îi introduci lapte praf?
Pentru mine a fost o luptă să le determin pe asistentele din maternitate să nu îi mai dea lapte praf fetiței mele și am fost privită ca o pasăre rară. Sunt dezamăgită când văd proaspete mămici care ies din spital privat învățate să alăpteze la 3-4 ore și să dea bebelușului completare. În primul rând stomacul copilului e foarte mic și nu are nevoie de atâta lapte cât i se dă. Apoi, dacă îi dăm lapte praf, va suge mai puțin la masa următoare și producția de lapte va scădea. Laptele de mamă are niște proprietăți unice – ajută la creșterea imunității, seara secretă așa numitul hormon al somnului și am citit recent că, atunci când bebelușul e răcit, își schimbă consistența. Ce poate fi mai bun pentru un bebeluș?!
Ce e important este ca bebelușul să fie alăptat corect: mufat bine, în poziția bună, cu burtica lipită de burtica mamei și să sugă suficient de mult de la un sân încât să ajungă la laptele consistent. Tot la capitolul ăsta aș desființa și proba cântarului, care nu are nicio legătură cu realitatea.
Pune copilul pe o parte, nu pe spate.
Până să nasc am citit în disperare despre poziția copilului. Copilul mic doarme pe spate, așa recomandă pediatrii încă de vreo 20 de ani, doar la noi a ajuns recomandarea asta mai greu. Este cea mai sigură poziție pentru a reduce riscul de SIDS (sindromul morții subite). Copilul trebui să doarmă pe spate în primul an de viață, esențial în primele 6 luni.
Dă-i și lui să mănânce / să bea aia, îi este poftă.
Nu cred că știe ce gust are aia sau aialaltă și dacă se uită lung, o face din curiozitate, așa cum se uită la multe alte gesturi interesante ale părinților. Nu poftește la sărmăluțe sau pâine, nici la biscuiți sau chiftele, după cum nu ne gândim că ar pofti la țigările cu care se joacă, la cana de cafea la care se uită cu interes sau la paharul de bere.
Când îi dai suc de portocale?
Nu știu de ce sucul ăsta de portocale e așa de interesat de dat și de ce ne-am grăbi să îl punem prioritar pe lista diversificării. Portocala e un fruct acid, prea acid pentru stomacul imatur al bebelușului. Poate fi introdus mult mai târziu în diversificare și oricum sunt atâtea alimente noi de descoperit, de ce am începe neapărat cu portocala?!
De ce nu o pui în fund între perne?
Pentru că un copil trebuie lăsat să facă achizițiile majore în ritmul lui – mersul în patru labe, statul în fund, ridicatul în două picioare. Unii par că progresează mai greu, după care fac salturi majore. De ce să îi chinui spatele și coloana vertebrală sprijinindu-l pe o pernă moale, dacă nu dă semne să se ridice în funduleț? De ce goana asta după progrese rapide?
De ce nu îi dai să mănânce la 3 ore?
Nou născutul trebuie să mănânce când îi este foame, adică la cerere. În prima noapte împreună în spital (a doua după cezariană) am ținut-o aproape toată noaptea la sân și tot timpul în brațe. Poate asta a stimulat lactația – am avut colostru imediat și laptele a venit în a treia zi. Acasă am pus-o la sân ori de câte ori a cerut, chiar dacă asta a însemnat să nu mă ridic din pat cu orele sau să îmi fie imposibil să plec de acasă, pentru că ar fi trebuit să mă întorc după ce aș fi ieșit pe ușă pentru o nouă sesiune de alăptat. Copilul trebuie să mănânce când îi e foame și asta poate să fie foarte des nu doar imediat după naștere, dar și în perioadele de creștere. Și noi, ca adulți, avem zile și zile, uneori mâncăm mai des, alteori suntem mai mofturoși. Nu cred că un copil e o excepție din punctul ăsta de vedere. Cred că alăptatul la 3 ore este un obicei prost care vine din maternități, unde e simplu pentru asistente să își organizeze un program facil, iar unor mame li se pare mai confortabil așa. Ce se întâmplă dacă cel mic cere lapte înainte de cele 3 ore? Suzetă, ceai, apă. Adică lactație dată peste cap.
Are mâinile / picioarele reci, îi este frig.
Temperatura mâinilor sau picioarelor nu e un indicator corect pentru gradul de confort al copilului. Dacă vrei să știi dacă îi este rece bebelușului, cel mai bun loc de verificare este pe spate, sub ceafă.
Nu îi pui căciulă? E frig, nu îmbraci copilul mai gros?
Nu, dacă e nou născut, nu îi pun căciulă în casă. Dacă afară e soare și eu nu port căciulă, nu îi pun. Dacă eu sunt în mânecă scurtă, nu îmi îmbrac copilul cu mânecă lungă. Copiii sunt mai călduroși decât noi (nu mă refer la primele zile după naștere când încă nu își reglează temperatura corpului). Ba mai mult, dacă sunt afară, se zbenguie, se agită, dacă sunt mai măricei sar, aleargă, se încălzesc. E mai bine să fie îmbrăcați mai subțire.
Are 38 de grade, deci are febră. Dă-i anitermic.
Îmi aduc aminte că și eu m-am alarmat când am văzut pe termometru 38 de grade. Am sunat-o imediat pe pediatră, care m-a liniștit și mi-a zis să o monitorizez pe fetiță și doar dacă trece de 38.5 se consideră febră și trebuie intervenit cu antitermic. Temperatura la copii se măsoară, cel mai corect, în funduleț. Vă asigur că nu îi chinuiți, nu au o problemă dacă li se ia temperatura așa, fetița mea are deja 2 ani și e obișnuită cu procedura. Nu are rost să îi dăm antitermicul la 38 de grade, pentru că acționăm mult prea devreme. La 38 stăm pe poziții și ținem copilul sub urmărire.
Cât timp îi mai dai lapte praf?
Nu am nimic cu laptele praf și cu producătorii despre care se spune că ne manipulează teribil. Este cea ma bună alternativă la laptele matern și nu trebui înlocuit cu lapte de vacă, măcar până la un an. Formula lui e gândită și adaptată la nevoile copilului mic. Eu și acum am lapte praf 2+ în casă și este soluția pentru o masă rapidă, când ne trezim dimineața, ea – fomistă, eu – somnoroasă, precum și noaptea, pentru că uneori cere și prefer să am la îndemână laptele praf și apa caldă în termos.
Acum, când fetița mea e mare, aud altele – gen de ce suzetă, când trece la oliță etc, nu atât din partea cunoscuților, ci a necunoscuților.
