Modern Mother

| reset, reshape, repurpose yourself |

Categoria Parenting

Fetița mea nu-mi spune te iubesc

Nu am să-mi întreb niciodată copilul dacă mă iubește, pentru că, dacă va simți nevoia să îmi spună, sunt sigură că o va face. Iar să întreb pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata, nici nu vreau să aud, mi se pare o absurditate. Ca și coalizarea copilului cu un părinte în fața celuilalt. În schimb îi spun și o să continui să îi spun cât de… continuarea

O zi din viața mea de mamă

Corect ar fi să vorbesc despre o zi de weekend din viața mea de mamă, pentru că în timpul săptămânii sunt mai degrabă corporatistă decât mamă. Sunt într-atât de corporatistă încât regula cu care am plecat în minte când m-am întors la birou (da, la doar 4 luni jumătate), să răspund instant la telefoanele pe care le primesc de acasă, a fost încălcată în repetate rânduri, din motive de uitat telefonul… continuarea

Ce crize de nervi aș face dacă aș avea doi ani!

Nu e ușor să ai doi ani. Uitându-mă la cum decurge o zi pentru fata mea, îmi dau seama că adună foarte multe frustrări, că pe cât de multe lucruri noi poate să facă, pe atât de multe nu le poate face (și foarte des încercările ei se încheie cu lacrimi). Adună atât de multe nu-uri, ai grijă, nu e voie, (și știu că bona îi mai zice nu… continuarea

Devine mai ușor să fii mamă?

Îmi aduc aminte de șocul pe care l-am resimțit după ce am născut, pentru că nu mă așteptam să fie atât de greu să fii mamă. Toată lumea m-a sfătuit să dorm mai mult (oricum, a fost inutil, pentru că nu am reușit să dorm o noapte întreagă în ultima lună de sarcină), dar nimeni nu mi-a zis să savurez ultimele momente relaxate de cuplu, să am grijă de mine… continuarea

Tații, acești homo ludens

Ieri în parc, pe seară, un tată dădea din greu la învârtitor și striga: urmează stația Constantin Cașcavaleanu, cu peronul pe partea dreaptă. Apoi copiii au râs și au inventat propriile stații. După care tatăl rostește intruziv și chiar revoltat: este rândul meu să zic. A urmat stația Spiderman cu sclipici. Ăștia sunt tații. Mereu sunt descriși ca niște copii mai mari, în sensul de neajutorați. Dar de fapt ei… continuarea

Nouă abordare în SUA: pediatrii pot refuza să ia în evidență copiii nevaccinați

Abordarea Asociației Pediatrilor Americani (AAP) s-a nuanțat: pediatrii pot refuza formal să ia în evidența lor copii ai căror părinți refuză vaccinarea. Este o schimbare de perspectivă care arată că la nivelul diverșilor actori din Statele Unite există îngrijorări cu privire la creșterea numărului de părinți care refuză vaccinarea pentru copiii lor și, prin această nouă atitudine, se încearcă forțarea adoptării unor politici publice. Până în prezent, pediatrii nu aveau… continuarea

Oho, da, ne răsfățăm copilul. Și știm de ce.

Aseară a mâncat cartofi prăjiți. În pat. Nu sunt genul care să fugă cu lingurița cu mâncare prin casă, dar din când în când o las să mănânce în pat, seara, dacă o simt că nu ar avea chef să vină la bucătărie. Și dacă mănâncă cei mai buni cartofi prăjiți din lume, făcuți de soțul meu, o dată la câteva luni, nu mi se pare așa o grozăvie. Pentru… continuarea

Nu îi spun copilului meu că e timid

De când a trecut pragul de 1 an, fetița mea nu se simte confortabil în prezența străinilor. Plângea și uneori plânge și acum (la 2 ani) când avem rude, prieteni în vizită și dă cu ochii de ei. Ca să se relaxeze în prezența bunicilor și să accepte momentele de interacțiune cu ei îi trebuie măcar o zi (e drept că ne vedem destul de rar, la câteva luni). Ca primă reacție… continuarea

Plângi, fetița mea, oricând, oricât

Plângi, știu că ești supărată sau ai avut o zi grea. Plângi, știu că te-ai lovit și doare. Plângi, știu că ești nervoasă că nu îți iese. Plângi, te înțeleg că acum ai vrea să fi făcut altceva, dar e timpul să mergem. Plângi, chiar dacă eu nu știu de ce plângi, și poate nici tu nu știi. Plângi, ai să vezi cum lucrurile devin mai puțin grave și frământările… continuarea

Cine a zis că să te joci e ușor?

De vreo două săptămâni jocul preferat al fetiței mele este să îl luăm pe Bubu (păpușa ei preferată de pluș, care și-a recâștigat locul în sufletul ei) și să sărim la trambulină în pat, să ne prefacem că ne dăm jos papucii, să mergem cu metroul, tot felul de activități care implică mișcare și plimbat dintr-o cameră în alta. Eu sunt, în toate aceste situații, vocea lui Bubu. Desigur, e… continuarea