Trombofilie, FIV, sarcină
După ce am rămas însărcinată, am realizat că oamenii rezonează cu mine într-un nou mod. Persoane care înainte doar mă salutau, se opreau să mă întrebe cum mă simt, cât mai am până nasc - întrebările standard, dar la care eu mereu am răspuns cu mult drag. În contextul ăsta am aflat că multe cunoștințe își doresc un copil și se chinuie pentru asta. Am rămas mirată, pentru că eu… continuarea
Experiența mea cu alăptatul
Înainte de a naște, am citit cât am putut de mult despre alăptat. Astfel că, la momentul nașterii, știam că îmi doresc să alăptez exclusiv.
Din tot ce am citit, am ales ce am simțit eu că va fi bine pentru mine și fetița mea.
Am pornit la drum cu următoarele gânduri:
- Fără lapte praf în spital, în măsura în care se poate (știam că nu prea ai șanse de… continuarea
3 mecanisme naturale ale bebelușului
De când am născut, nu încetez să mă uimesc de cât de bine suntem construiți. Venim înzestrați cu sisteme de apărare pe care le pierdem pe drum. Mai târziu, adulți fiind, ne chinuim să redobândim obiceiuri și parcă, încercând să le adoptăm, ni se pare că sunt nefirești. Le-am uitat.
Cu ce venim înzestrați și pierdem pe drum:
1. Respirația din abdomen. Până să nasc, am alergat și îmi plăcea la… continuarea
Colicii sau de ce plânge bebelușul
Cred că la aproape două luni după ce am născut, fetița noastră a început să plângă, seară de seară, începând cu ora 10 sau 11, mult și neconsolat, după care urma o perioadă de "ce să-i mai fac să adoarmă" până pe la 2 - 3. Da, avea colici, pentru că definiția spune clar: plâns mai mult de 3 ore pe zi, mai mult de 3 zile pe săptămână, pentru aproximativ 3 săptămâni (la noi cred că… continuarea
Depresia după sarcină
Sunt o persoană pe care o mişcă problemele celor din jur, dar nu plâng cot la cot când acestea sunt într-un moment dificil. Empatizez, nu până la lacrimi. La fel şi cu râsul - lumea se prăpădeşte de râs la un film, eu râd uşor. Rar se întâmplă să râd sănătos, cu lacrimi.
Nu sunt emotivă şi îmi place să cred că reușesc să îmi controlez… continuarea
Nașterea la Medlife. (1) Cezariana
Am ales să nasc la Medlife pentru că am avut încredere totală în doctorul meu, Dragoş Albu. Mi-au plăcut mereu încrederea şi calmul lui, abordarea echilibrată, lipsa de bravadă. În plus, îmi ştia bine istoricul şi dificultăţile. L-am simţit că era aproape la orice nouă ecografie care arăta că totul e ok cu sarcina şi că, în felul lui sobru, empatiza cu mine.
M-am dus să nasc… continuarea
Spune adio vieţii pe care o ştii. Gânduri pentru ultima săptămână de sarcină.
Ultima săptămână de sarcină. E greu, deja nu mai pot sta niciunde, sindromul picioarelor neliniştite parcă s-a extins în tot corpul, nu mai am loc să respir, nu mămai pot concentra la nimic. Toată fiinţă mea e întoarsă, mai mult ca oricând, înspre ce se întâmplă înăuntru, unde ba mişcă un picioruş, ba iese un căpușor sau unfunduleţ, ce să fie oare?, ba tocmai bate… continuarea