Modern Mother

| reset, reshape, repurpose yourself |

Categoria Parenting

Ce m-au învățat anii

Fac 42 anul acesta. Ma simt de vreo 30. Nu aș putea spune de cât arăt, dar acum mi se spune mai tot timpul “doamnă” și sufăr, la fel ca atunci când toată lumea îmi dădea cu 10 ani mai puțin. Am născut târziu și evenimentul ăsta a creat o linie de demarcație în viața mea. De altfel, toți părinții au viața împărțită în ”before and after”. În ultimii ani am avut câteva… continuarea

Copilul nu pleacă din cuib la adolescență, ci la 4 ani

O joacă aparent obișnuită. Ne jucăm de-a școala, pentru că, deși are 4 ani și 4 luni, nu merge la grădiniță și nu îi trezește vreun interes, dar abia așteaptă să meargă la școală. Știe multe despre “reguli” - că trebuie să ridice mâna când vrea să spună ceva, că trebuie să anunțe dacă vrea să meargă la toaletă, iar apoi se grăbește să se spele pe mâini și să se întoarcă… continuarea

Moș Crăciun nu există, ci doar magia jocului

Moș Crăciun e un joc. Întrăm cu toții în jocul ăsta și ne prefacem că ne încărcăm cu magie, parcă începem să și credem că e mai mult în cadoul de sub brad, decât într-un cadou înmânat la o zi de naștere. Ne jucăm așa cum o fac cei mici zi de zi, cu multă disponibilitate și seriozitate. Pentru copii, jocul nu e doar distracție, este oportunitate de cunoaștere și… continuarea

10 moduri în care îmi respect copilul

Respectul față de copilul tău va determina respectul copilului față de tine și respectul față de el însuși. Respectul înseamnă mai mult decât 10 principii - acestea sunt doar un punct de plecare pentru a reflecta la raportarea noastră față de copil. Prea des părinții se situează pe poziție de forță, încercând să controleze și să dicteze, în ideea că așa modelează. Copiii au dreptul să greșească, să uite, să fie… continuarea

Cu câinele, scuze, cu copilul la shopping

O mamă într-un magazin cu un băiețel de vreo 2 ani. Căuta printre haine, timp în care copilul investiga în stânga și în dreapta, cam mâțâit, pentru că nu mai avea răbdare. Mama, fermă, arunca diverse imperative, de printre umerașe: Joacă-te la oglindă! Stai aici! Vino la mine! Lasă aia! Copilul, pe bună dreptate, era cam plictisit. De altfel, când mergem cu soții, adulți fiind, în magazin avem mari șanse să… continuarea

Ziua în care nu am fost acolo pentru fata mea

Sunt filmele astea americane, despre câte un tată care nu ajunge la ziua de naștere a copilului, ori la un meci important, sau la spectacolul de la școală. Mai mereu este vorba despre tați. Dar li se întîmplă și mamelor, nu știu dacă din SUA, eu știu cel puțin una din România care a pățit așa. Am făcut programare la a doua doză a vaccinului de varicelă din timp, pentru… continuarea

Fiecare moment din relația cu copilul contează #educatiecublandete

Am văzut sute de comentarii critice la adresa mamelor care, al rândul lor, critică alte mame surprinse comportându-se agresiv față de copiii lor. Sunt momente în care situațiile controversate pot fi un punct de plecare pentru o discuție mai largă și, de ce nu, pentru a reflecta la ce putem ajusta în stilul nostru, pentru a fi mai aproape de copil. Îmi asum să preiau, de acum înainte, discuțiile mamă… continuarea

Cum am învățat că pizza se face cu răbdare

Făceam una dintre cele mai grozave pizza, după rețeta lui Jamie Oliver, acum vreo câțiva ani. Am rămas însărcinată și viața ni s-a schimbat radical. Fetița noastră nu a prea stat singurică, să își vadă de treaba ei, cu jucăriile pe salteluță, în timp ce eu gospodăresc. Am fost genul de mamă care s-a adaptat la stilul ei, nu am forțat lucrurile în niciun fel. Așa am renunțat la gătit… continuarea

Când părinții amenință, dar nici ei nu cred

“Dacă nu îți strângi jucăriile, ți le arunc pe geam!” “Dacă nu încetezi, plecăm acum!” Și nu se întâmplă niciodată. Amenințări deșarte. Pe care, la un moment nici copilul nu le mai aude, nici părintele nu le mai crede. Dacă ne închipuim că rezolvăm o situație cu amenințări grave, ne înșelăm. De fapt intrăm într-o luptă de putere cu copilul și nimeni nu are de câștigat, ci toată lumea are… continuarea

Hai să nu râdem de copiii noștri

Nu mi se pare deloc distractiv când văd oameni care se amuză de neștiința sau de neputința copiilor. Copiilor lor, mai ales.E adevărat că uneori ne vine să râdem auzindu-i ce grozăvii spun sau văzându-i cât de nepotrivit și neașteptat se poartă într-o situație, lucru care se întâmplâ de cele mai multe ori din cauză că nu o stăpânesc. Înainte de a râde de ei, chiar și fără rea… continuarea