Modern Mother

| reset, reshape, repurpose yourself |

Categoria Parenting

La joacă cu părul lung. Au, mi s-a prins slime în păr!

Sunt drăguțe fetițele cu păr lung, blonduț, ondulat la vârfuri. Mă bucur de așa o imagine diafană acasă și trebuie să recunosc că mi-e tare drag părul ei care păstrează blondul de bebelușă la vârfuri. Este însă și ceva de pus pe partea cealaltă a balanței. E mult de spălat, infernal de mult de uscat, și tare greu de pieptănat, pentru că firul copiilor e moale și mare amator de… continuarea

Când ești mamă, mai mult decât orice altceva

Am urmărit povestea Serenei Williams, în ultima perioadă, mai mult din interes jurnalistic, fiind prezentată în niște feature-uri (Vogue și Time) cu scriitură frumoasă, care au surprins (în urma unui efort de PR sau nu) mai mult omul.
TIME’s new cover: Serena Williams opens up about her complicated comeback, motherhood and making time to be selfish https://ti.me/2nIROGT Posted by TIME on Thursday, August 16, 2018
Poate mi-au atras… continuarea

Prima noastră mutare în trei. Mai greu pentru părinți, mai ușor pentru copil.

Când proprietarul apartamentului în care stăm ne-a anunțat că trebuie să ne mutăm mă așteptam cumva, după mina lungă pe care o avea. Fetița noastră era în cameră, se juca. Nu știu dacă a auzit ceva sau nu, dar cum am închis ușa după proprietar i-am zis că va trebui să ne mutăm în altă casă. Ar fi urmat numeroase discuții și îndelungi demersuri legate de găsirea unui nou apartament,… continuarea

De ce nu ”m-am supărat pe tine”

Unul dintre lucrurile de bază pe care le știe fata mea despre relația noastră este că nu mă supăr niciodată pe ea. Asta nu înseamnă că suntem într-o armonie completă (ce utopie!). Se întâmplă zilnic să avem păreri diferite despre cum sau ce face sau despre cum sau ce fac. Nu înseamnă că, dacă nu mă supăr, nu are limite legate de sănătate, siguranță sau respectarea confortului celor din jur (… continuarea

Eu am plecat, pa, pa!

Să spunem că ne pregătim de o plecare de acasă, soțul așteptându-ne, pregătit să iasă pe ușă. Mai avem una - alta de făcut, ceva super important, vital chiar. Ne dăm seama că el nu înțelege deloc de ce e așa o chestie importantă și, cu siguranță, ne enervează. Ne simțim neînțelese. Presate fiind de starea lui de iritare, îl auzim spunând: ”Dacă nu vii acum, plec. Mă rog de… continuarea

Copilul nu are nevoie de mâncăruri speciale și sofisticate

Nu sunt o extremistă în ce privește mâncarea. Din contră, încerc să îi las cât mai multă libertate copilului meu să aleagă ce vrea, când vrea și cât vrea să mănânce. Daca la “ce” și “când” mai intervin, pentru că uneori vrea ciocolată la 12 noaptea sau se ia cu joaca și nu prea are chef să mănânce, la “cât” îi respect 100% decizia. În general, în ce îi privește pe copii, “… continuarea

Eliberarea mamei de fixuri

Nu suport gândacii și muștele. Știu exact cum fac gândacii de vară când mor cu burta în sus, am admirat de aproape muștele cum își freacă piciorușele și m-am uitat cu sânge rece cum fetița mea a cules insecte moarte de pe jos. În toiul nopții am omorât un gândac cu un papuc, fără să mai țip disperată la soțul meu să se trezească, doar pentru că am vrut să… continuarea

Situații din care nu mai poți ieși

1/ Am încercat cu vorbă bună și nu a mers. I-am zis că nu mai are voie la televizor și nu a mers. Am țipat, m-am enervat. Degeaba. I-am zis cât de tare sufăr când văd că face așa. Nu i-a păsat. Ce să mai fac, ce să mai fac? Inconsistență. Disperare. Lipsă de control. Asta citește copilul în reacțiile părintelui și, ca urmare, răspunsul va fi un mare NU. Cu… continuarea

Oprește-te pentru copilul tău când plânge

Văd frecvent pe stradă copii cu lacrimi în ochi, trași de o mână de către un părinte impasibil. ”Să plângă, așa îi trebuie!” - cam asta spune privirea lor. Părinți care efectiv cară după ei copii supărați, nervoși, obosiți, nemâncați, iritați, nedreptățiți, plângând. Mă întreb adesea de ce le este atât de greu să se oprească lângă ei, să se lase la înălțimea lor și să aștepte împreună să se… continuarea

Copilul meu desenează linii alambicate și mâzgăleli. Și ce?!

Fetița mea desenează dezastruos, ar spune cineva care ar vedea chestiile încurcate de pe foaia ei. Desenează oameni ale căror mâini sunt niste linii lungi, contondente, care ocupă tot desenul. Se amuză: ce mâini lungi îi fac lui tata! O mâzgăleală mică e creierul. (Oare ar trebui să mă bucur că dintre toate detaliile ea se concentrează mereu pe creier? :) ) Îmi dau seama că face intenționat mâinile foarte lungi, oamenii… continuarea