Modern Mother

| reset, reshape, repurpose yourself |

Categoria Parenting

Transformarea uimitoare de la 4 ani

2 luni au mai rămas până la 4 ani. Am citit atât despre cum se schimbă copilul la 1 an, la 2, dar prea puțin se vorbește despre transformarea majoră prin care trece copilul la 4 ani. Am văzut multe mame care se plâng de crizele de nervi ale copiilor, care au revenit șocant după o perioadă calmă și serenă, ce venea să închidă perioada tantrumurilor. Sunt total de acord, nervii revin în forță și… continuarea

Cu tantrumurile la psiholog?

Citesc frecvent despre mame care au diverse dificultăți în gestionarea relației cu copilul și apelează la sfatul altor mămici. Inevitabil sunt voci care îi recomandă mamei să îl ducă pe copil la psiholog. E vorba despre copii de 2 sau 3 sau 4 ani. Care fac crize de nervi, țipă, nu vor să facă ce le spun părinții, nu ascultă. Mamele sunt disperate pentru că nu știu cum să abordeze problema. Situațiile sunt… continuarea

Cum reacționăm la agresivitatea copiilor. Nu pedepsim, reparăm.

Ce facem când copiii nu se poartă așa cum ne dorim? Pare că adulții (unii) au înțeles că măsurile extreme nu aduc nimic bun. Nu mai vorbesc despre pedepse, nu mai pun copiii la colț, cu puțin autocontrol chiar nu mai țipă la ei. Și ce au pus în loc? Pedepse mascate sub diverse nume, cum ar fi scăunelul liniștirii, trimisul în cameră să se calmeze , ignorarea copilului când plânge.… continuarea

Mamă și fiică – prietene bune. Sau nu?

Am putea fi prietene, eu - la 41 de ani, ea - la 4. Sunt cea mai bună confidentă a ei. Vine la mine când are o problemă. O ascult fără să judec. O țin în brațe când simte nevoia. Îi zic sincer și cât se poate de blând orice cred. Nu așa fac cele mai bune prietene? Alerg cu ea. Râd cu ea. Sufăr alături de ea.… continuarea

Ascultă-ți corpul și sufletul și spune ce simți!

Dialogul sincer cu tine este probabil cea mai simplă și profundă conversație în viață. Multe răspunsuri și decizii vin din interior, dacă înveți să te asculți și să nu te amăgești. De la lucruri banale - am chef să fac asta sau nu - până la decizii importante - mai stau în relația asta sau nu. Și vorbește - dacă nu îți convine, dacă doare, dacă nu îți place cum… continuarea

Moda la 4 ani

Părul îi e aproape de mijloc și nu vrea să și-l tundă. Are nici 4 ani și cred că e treaba ei dacă vrea să și-l taie sau nu. Poate tocmai pentru că deja o las să decidă pentru ea, nu are pretenții absurde. Am întrebat-o: vrei să te dau cu ruj să vezi cum e? Mi-a răspuns: nu. Nici să îi fac unghiile cu ojă nu e de interes. Le—… continuarea

Eliberează-ți copilul de stresul tău!

Mai multe persoane m-au întrebat, absolut întâmplător, săptămâna trecută, cum mă înțeleg cu fetița mea, care are acum 3 ani și 6 luni. Nici nu știu ce să răspund, pentru că la vârsta asta nu văd cum m-aș putea înțelege altfel decât bine, mai avem până la adolescență. Este super echilibrată, este un munte de energie și veselie, e într-o joacă fără oprire, este voluntară și toată lumea îi aparț… continuarea

Obsedați de ce mâncăm? De ce nu obsedați de sport?

”Sunt cea mai bună cățărătoare din lume”. Fata mea de 3 ani și un pic se cațără pe bancheta de sport și declară cu voce tare. E tare mândră. Sunt fericită când îi văd plăcerea de a alerga, de a sări, de a se învârti. Vrea să se cațere la sală, vrea să știe să înoate, vrea să sară coarda, să patineze. Are 3 ani și un pic și are trotinetă, bicicletă,… continuarea

Picioare în gură și jucării aruncate în față

De-a lungul timpului am primit cot în ochi, picior în gură, jucării în cap, tras de păr. Din greșeală, desigur. Prima reacție e de durere, apoi parcă simți o izbucnire nervoasă, ca un vulcan. Copilul e mic, nu are nicio tresărire, pentru că nu simte nevoia să își ceară scuze. Nu vine să te țină în brațe, nu arată niciun fel de empatie față de suferința ta. Nici nu înțelege… continuarea

Mulțumesc, te rog, îmi cer scuze. Să nu facem caz pe seama lor.

Încă de când încep să lege primele cuvinte, părinții și bunicii au o preocupare importantă: să îi învețe pe copii să fie politicoși. Să spună te rog, mulțumesc, iartă-mă, la revedere. Nu am făcut așa. Am citit că la vârste mici copiii nu înțeleg sensul ideii de a cere scuze. E normal, nu au empatie și nu relaționează cu supărarea unui alt copil sau adult. Și sincer, mi s-a părut… continuarea