Modern Mother

| reset, reshape, repurpose yourself |

Tag stil de parenting

Desculță pe afară, fără frici și prejudecăți

Pentru noi, mersul în parc e o eliberare, o fugă în aer liber dintre patru pereți limitativi, când fata mea are cu adevărat aer și spațiu.
Și acasă are libertate să se ducă unde vrea, să își împrăștie jucăriile dincolo de ușa camerei ei, să alerge și să tropăie, să sară și să se joace cu mingile - avantajul de a nu avea vecini sub noi. Dar în parc poate… continuarea
mama si copilul

Lupta mamei cu prejudecățile

După ce am născut, am descoperit o nouă perspectivă în relația cu oamenii: conflictele pe bază de principii. Nimeni nu vrea să cedeze și să accepte că există puncte de vedere diferite și că, în final, în viața asta cam toți facem, de fapt, cum ne taie capul (sau inima). Eu sunt, la bază, o persoană împăciutoare, care încearcă să îi ia pe oameni așa cum sunt și nu vreau… continuarea
timp de calitate

Copilul nostru tânjește să petrecem timp împreună

Seara, acasă. Mama a venit de la serviciu și este stresată că nu e nimic de mâncare pentru a doua zi și casa e un haos. Se apucă imediat de trebăluit. Tatăl se uită la televizor. A avut o zi grea și se deconectează. Copilul se joacă în living, lângă tată. Părinții sunt foarte mulțumiți că cel mic se joacă singur și nu deranjează. Îl mai aud vorbind una-alta, parcă… continuarea

mama fata de mana

Hai să mergem! fără lacrimi de revoltă

Când trebuie să plecăm undeva și fata mea e prinsă într-o activitate și îmi este clar că nu îi va fi ușor să se rupă, am grijă să o anunț din timp că în curând va trebui să mergem sau să începem o altă activitate. Iar dacă face ceva ce pare să aibă o finalitate în scurt timp, îi și zic: după ce termini să te joci cu x chestie,… continuarea
crize de nervi

Ce crize de nervi aș face dacă aș avea doi ani!

Nu e ușor să ai doi ani. Uitându-mă la cum decurge o zi pentru fata mea, îmi dau seama că adună foarte multe frustrări, că pe cât de multe lucruri noi poate să facă, pe atât de multe nu le poate face (și foarte des încercările ei se încheie cu lacrimi). Adună atât de multe nu-uri, ai grijă, nu e voie, (și știu că bona îi mai zice nu… continuarea
copil tata joaca

Tații, acești homo ludens

Ieri în parc, pe seară, un tată dădea din greu la învârtitor și striga: urmează stația Constantin Cașcavaleanu, cu peronul pe partea dreaptă. Apoi copiii au râs și au inventat propriile stații. După care tatăl rostește intruziv și chiar revoltat: este rândul meu să zic. A urmat stația Spiderman cu sclipici. Ăștia sunt tații. Mereu sunt descriși ca niște copii mai mari, în sensul de neajutorați. Dar de fapt ei… continuarea
desen mama si copilul

Oho, da, ne răsfățăm copilul. Și știm de ce.

Aseară a mâncat cartofi prăjiți. În pat. Nu sunt genul care să fugă cu lingurița cu mâncare prin casă, dar din când în când o las să mănânce în pat, seara, dacă o simt că nu ar avea chef să vină la bucătărie. Și dacă mănâncă cei mai buni cartofi prăjiți din lume, făcuți de soțul meu, o dată la câteva luni, nu mi se pare așa o grozăvie. Pentru… continuarea
copil timid

Nu îi spun copilului meu că e timid

De când a trecut pragul de 1 an, fetița mea nu se simte confortabil în prezența străinilor. Plângea și uneori plânge și acum (la 2 ani) când avem rude, prieteni în vizită și dă cu ochii de ei. Ca să se relaxeze în prezența bunicilor și să accepte momentele de interacțiune cu ei îi trebuie măcar o zi (e drept că ne vedem destul de rar, la câteva luni). Ca primă reacție… continuarea
plans imbratisare

Plângi, fetița mea, oricând, oricât

Plângi, știu că ești supărată sau ai avut o zi grea. Plângi, știu că te-ai lovit și doare. Plângi, știu că ești nervoasă că nu îți iese. Plângi, te înțeleg că acum ai vrea să fi făcut altceva, dar e timpul să mergem. Plângi, chiar dacă eu nu știu de ce plângi, și poate nici tu nu știi. Plângi, ai să vezi cum lucrurile devin mai puțin grave și frământările… continuarea
antrenamentul la olita

Doi ani. Fără antrenament la oliță.

Nu am început antrenamentul la oliță. Și nici nu cred că îl vom începe foarte curând. Pentru că știu că încă nu e pregătită. Chiar dacă are 2 ani. Teoretic, cei mici sunt gata să renunțe la pampers undeva între 24 și 36 de luni, când pot să își dea jos pantalonii și pampersul (știu, corect e scutecul) / chiloțeii singuri, realizează că urmează să facă pipi / caca și se pot controla să amâne… continuarea